Like?:)

miercuri, 24 septembrie 2008

Cu veselie şi umor despre moarte



Dumitru Augustin Doman ne prezintă, cu-n zâmbet hâtru-n colţul gurii, lângă pipă, o carte despre moarte; şi nu e prima pe-această temă, recidivează după volumul „Meseria de a muri”, apărut în 2001.
Dar „Moartea noastră cea de toate zilele”* e scrisă, contrar aşteptărilor, cu veselie şi seninătate, cu umor şi ironia caracteristică lui Dumitru Augustin Doman: „Patriotism? întreabă prietenul tău Teofil. Dacă mergi la înmormântarea ţării tale, dacă o accepţi şi dacă te porţi firesc şi în asemenea clipe, înseamnă că eşti patriot.”
Volumul e alcătuit din „bucăţele”, ca nişte hârtiuţe-maculator trecute „pe curat”: tablete, eseuri, uneori poeme în proză - toate de dimensiuni reduse -, confesiuni, observaţii şi aforisme, un jurnal de aforisme. „Nostalgia? Este dorul de moartea de dinainte de viaţă.” Între ele, dozate atent, sunt inserate citate care punctează şi dovedesc că autorul este un cititor rafinat. „Moarte second hand: «uşor e să mori în numele altuia.» (Virgil Mazilescu).”
Sunt flash-uri pe care pe cititorul e tentat să le recompună aleatoriu, cum ar aşeza piesele unui joc de puzzle din care, la final, oricum le-ai pune, apare aceeaşi imagine, aceeaşi carte. „Moartea noastră…” suscită interesul, se citeşte cu plăcere, uşor, fără a fi o lectură uşurică; e o carte de re-citire, de meditare, cu avantajul că poate fi începută de oriunde şi terminată oriunde.
Moartea, eroina principală, apare în numeroase înfăţişări şi-i e alături autorului, care o contemplă sistematic, în fiece zi, peste tot. „Ne iubeam în camera înaltă şi luminoasă. Alene ne mângâiam şi ne iubeam în trei: noi doi şi moartea. Până când moartea ne va despărţi? Nu, până când moartea ne va uni pe veci. În amiaza de august, în camera înaltă şi orbitor de luminoasă, ne iubeam în trei: noi doi şi moartea.”
Dar nu este pierzare, exitus, ci reprezintă cele două capete ale vieţii, este arcana 13 din tarot, simbolizând ruperea de trecut şi începerea unui ciclu nou. „Nostalgia? Este dorul de moartea de dinainte de viaţă.”
„Moartea noastră…” are pe copertă un verde luxuriant, de viaţă, iar volumul este o pledoarie pentru a ne face răstimpul între două morţi mai frumos.

* Dumitru Augustin Doman - „Moartea noastră cea de toate zilele”, Editura Timpul, Iaşi, 2008

sâmbătă, 13 septembrie 2008

Cinism? Sfidare? Discriminare?


Fotografia e facuta la Primaria Curtea de Arges, intarea din partea stanga a cladirii. De obicei respectiva intrare e incuiata. Daca o persoana in carucior reuseste totusi sa intre in primarie, ajunge intr-un hol unde nu exista niciun ghiseu si evident n-o intreaba nimeni de sanatate. Asta daca are o buna deprindere a manevrarii vehiculului,sa poata merge numai pe doua roti, ca rampa e construita... "ca sa fie, ca se cere", utilizabila oricum nu e.
Pe dom' primar am vazut pe siteul primariei ca-l cheama NICOLAE DIACONU. Probabil a mostenit soneria de la predecesorul sau Nicut, dar cele 5 luni trecute de la "intronare" nu-l scuza...

4me

stats

:-D