Like?:)

joi, 17 decembrie 2009

Schimb confort urban pe libertate rurală (1)

De când mă ştiu am visat să am casa mea „pe pământ”, în niciun caz în oraş, mereu îmi spuneam: „când o să am eu casa mea...”. Uram copiii de la bloc care se plângeau că merg „la ţară” şi încercam să mă răzbun pe ei cutreierând coclaurile de la marginea oraşului şi prin pădurea Trivale. Până să intru la şcoală ştiam Trivalea până-n satele apropiate, până-n liceu bătusem la pas fiece străduţă a Piteştiului. Apoi am început să plec cu cortul la munte, de cele mai multe ori fără acceptul părinţilor (tata ar fi preferat, de multe ori, să mă ştie prin vreo discotecă, mai în siguranţă) şi aşa am cam bătut munţii din nordul judeţului la pas. Cred că m-am născut cu vocaţie de hoinar!

Peste ani am ştiut mereu că va veni şi vremea casei. Al meu soţ (născut şi crescut în oraş, cu ambele perechi de bunici locuind în oraş), şi el hoinar, dar nu din vocaţie, ci rebel autoeducat. Au apărut copiii („nu ne putem permite acum o navetă, şcoala la sat e exclusă, dar hai să-i ducem la munte, hai să le arătăm ţara la pas”), au ajuns la liceu şi… hai să căutăm casă.

Când e să-ţi vină vremea să faci ceva, clar îl faci, totul e să-ţi doreşti suficient de mult. Am găsit căsuţa, la 10 km de Piteşti, nu este ca-n visurile mele adolescentine (adică aşezată în mijlocul unui hectar de teren, cu pădure, poieni, apă curgătoare), sunt „doar” 1600 mp şi nu-i prin preajmă nici măcar o gârlă, dar este colţul meu de rai, colţul nostru de rai. Când a văzut-o prima dată, fiica mea cea mică a întrebat: „pot să nu mai plec de-aici?”

Cele trei luni care au urmat n-au fost aşa plăcute, vândut apartament, acte, bancă, drumuri, sute de cutii pe care am scris ce conţin, ne trebuie altă mobilă, transport… A trecut!

Cum este: o casă în marginea nicăieriului, în liziera unei păduri, înconjurată de livezi; primul vecin e cam la 150 m, când auzi o maşină ştii sigur că la tine vine. În orice parte ţi-ai arunca ochi, priveliştea este remarcabilă: în sus, pădurea pe care am văzut-o trecând din verde în galben-roşu-maro şi acum în alb, în jos – la picioarele tale, satul. Orizontul tot e ocupat să ne lumineze serile sosite-acum devreme: un brâu strălucitor din Podul Piscaniului până-n Piteşti, rivalizat slab de-o rază paralelă: Mioveniul.

Dimineaţa ne bem cafeaua uitându-ne pe geam la căprioare, am văzut iepuri jucându-se, chiar şi o vulpe, sunt vreo şase cuiburi de uli în lizieră, ne curtează o ciocănitoare, de restul păsăretului nu mai vorbesc pentru că nu ştiu cum se cheamă. Curte mare, chioşc-foişor (unde e şi hidroforul), lac/baltă de 7 m diametru înconjurat de sălcii (n-are apă), boltă de viţă, meri, pruni, vişini, gutui, zmeură, flori, muuulte flori.

Pot spune că avem ceva mai mult decât confortul minim pentru cineva născut-crescut pe asfalt, pentru care principala cultură agricolă e gardul viu, dacă nu betonul plantat mai nou pe fostele spaţii verzi - patru camere, bucătărie, loc de masă, baie, chiar şi beci. Am descoperit o invenţie minunată - hidroforul, care îmi dă o senzaţie de independenţă confortabilă -, boilerul pe lemne e un drăguţ, chiar şi când e posedat mai ceva ca-n familia Addams (asta dacă vreun jet de la duş ajunge pe el), boilerul electric e ca un fel de poliţă de asigurare - atâta timp cât există mă simt în siguranţă, că de folosit… încă nu.

8 comentarii:

Anonim spunea...

Draga Simona, ma bucur ca acum cativa ani ti-ai "pipait visul cu ochii sau mainile". Acum ti-am descoperit blogul si am constatat ca eram concitadine pana sa te fi mutat la tara, insa prin natura meseriei, cunosc Argeselu de pe langa Pitesti. Ca si tine acum ani in urma, sufar de pe urma lipsei vacantei "la tara" ; mi-as dori teribil o casa, un ceva acolo, undeva, insa deocamdata nu-mi permit.Iti citesc blogul pentru ca sunt indragostita de pamant si de tot ce tine de sat. Te pup si sa ai spor la noile razoare. Cu drag, Dorina.

simf spunea...

Bun venit, Dorina! Ma bucur ca si tu iti doresti plecarea din oras si sper sa o realizezi cat mai curand. Cum Pitestiul e pe/intre dealuri si paduri, zona e oricum frumoasa, bani sa fie, ca ai de unde alege. Si, in timp, cum chiar iti doresti, vor fi si banii necesari.

Tatiana spunea...

Buna! Noi suntem Constanteni, stam in gazda cu cei 2 copii, doar sotul lucreaza eu avnd probleme de sanatate. Cum de ceva timp sunt vegetariana, mai mult crudivora si adepta a traiului BIO ma bate gandul la o mutare la tara, exact asa cum spuneai tu la cativa km de oras ca macar unul trebuie sa aiba job si sa fie naveta usoara.
Stiu zona aceea doar din drumurile facute in ultimii ani catre munte. E superba! Pot sa te intreb cam cat costa in prezent o casuta asa modesta pe acolo cu ceva gradina???
In jurul Constantei sunt multe dar e multa poluare si lipsesc padurile.Nici nu ne permintem foarte mult.
Si noi suntem oraseni amandoi. sotul lucreaza in informatica, partea tehnica si la tara nu ar avea ce job sa-si ia e clar.
oarecum depindem de oras.
Eu am mari prb articulare, coloana si foarte multa munca fizica iar... e exclusa. Dar cu toate astea am incerca si noi...
nictatiana@ yahoo

simf spunea...

@Tatiana - zona noastra e cam scumpa, exista relativ in preajma la vanzare o casa cu doua camere si cam 2000 mp - 33.000 E. Va tin pumnii sa reusiti sa scapati de oras. Te mai astept pe blog.

Tatiana spunea...

Nu am renuntat la idee. De lunea viitoare incep sa strabat tara sa caut "locul" ideal. Au scazut mult preturile observ. Acum depinde cat de departe de oras mare....vrem. Dar posibilitati sunt si anul ce va urma vor fi si mai multe se pare ca....odata cu criza apar oferte si ptr noi.

simf spunea...

@Tatiana - ma bucur mult de veste, va tin pumnii. preturile au scazut si sper ca v-au crescut sansele. astept vesti (buneee). :)

Tatiana spunea...

Uraaaa! Gata am si eu "mosie"! Mi-am luat terenul ieri. Am tota cautat la munte si am ramas la final pe meleagurile natale, adica-n Dobrogea. Am gasit un 2500mp undeva la un 20 km de Constanta intr-un sat aflat exact intre 3 statiuni: Eforie, Techirgiol si Costinesti. Mergi asa pe jos din una in alta. E o zona linistita, nu se aud masinile dar nu extreme de retrasa. Am un camp vecin dar si 3 drumuri asfaltate de jur imprejur....deci nu iau tot noroiul pe pantofiori. Sunt tare incantata!!!!
Acum urmeaza balamucul cu actele ca e intravilan agricol si sa-l bag la "curti constructii" si apoi casuta visata. Dar sunt fff optimista. Ma gndesc ca la cat dureaza pierd recolta de anul asta. Tare as fi cultivat cate ceva.
Pe teren am insa niste lucerna maricica si frumoasa. Cum scap de ea??? Se coseste...se ara sau?????
Daca pun gard in maxim 3 saptamani mai am timp de cultivat? Va fi amuzant. Invat totul de la zero. Macar azi am infiat un pisoi si-l hranesc cu siringa. Prima mea "Achizitie" de curte noua:P
Daca vrei cu adevarat se poate!!! De abea astept sa scap de balamucul din centrul orasului!!!!!

simf spunea...

@Tatiana - n-ai idee cat de mult ma bucur pentru voi, sa va mearga bine si sa se rezolve cat mai repede. poti sa cultivi de anul acesta, cum sa nu, rasadurile de rosii, ardei, viente, ceapa se pun abia la jumatatea lui mai. bucura-te de lucerna, hraneste si stabilizeaza pamantul. anul acesta sapati la cazma o bucatica, scoateti radacinile si plantati rasaduri - exista si flori perene care se planteaza in vara/toamna. apoi va faceti planul pentru primavara. intra pe http://intrebari.hobbygradina.ro/, fa-ti cont si acolo puen ce intrebari vrei tu, ti se va raspunde cu siguranta. bun venit in clubul nostru!:)

:-D