Constatare

Zilele trecute m-a speriat zgomotul unei maşini de găurit: în blocul din apropierea biroului cineva „amenaja” ceva, fapt absolut banal de care eu uitasem, aşa că am tresărit zdravăn. De o jumătate de an nu mă mai bucur de aste binefaceri ale traiului în comun şi mă mir cum o viaţă nici nu le-am remarcat. Da, auzeam iniţial bormaşina, îmi spuneam ceva de gen „îşi schimbă cineva gemurile” şi-apoi intra în fundalul sonor. N-am simţit mirosul de canal care învăluie cartierele, smogul pe care-l văd din curte plutind peste oraş, praful care sufocă plămânii, n-am văzut decât rar că asfaltul arde, că oamenii sunt încruntaţi. Nu pot să spun că îmi făcea plăcere, dar nici nu mă prea deranja când cineva îşi repara maşina în faţa gemului meu şi intrau gaze de eşapament în casă, când măturătorii trânteau noaptea mesele în piaţă şi ziua conteinerele metalice, când poliţistul comunitar plătit să păzească linişte vorbea tare la staţie cu vreun coleg, la 3 dimineaţa – mi se păreau normale. Mă deranjau, ce-i drept, manelele, grătarele făcute în faţa blocului, înjurăturile în noapte, lenjeria intimă întinsă la uscat între blocuri şi mâncatul de seminţe pe băncile din faţa scărilor.
Acum maşina de găurit o aud numai când o foloseşte domnul meu, niciodată la ore inoportune, mirosul care mă învăluie e de pământ reavăn, de verde, deasupra-i cerul niciodată întunecat, chiar şi când sunt nori, plămânii nu se mai satură de pădure, oamenii îţi răspund zâmbitori la salut, şi nu-i cunoşti, şi nu ştiu cine eşti, în casă intră miros de tei şi de salcâm, zgomotele nopţii sunt calde şi pline de viaţă, rar, de la vreo nuntă, se-aude muzică populară, mirosul de grătar vine numai din locul şi în timpul hotărât de noi, iar seminţele nu mai există deloc.
Parcă brusc mi s-au deschis ochii şi constat contrariată că mă protejam prin autocenzură. Era, ştiu, un mod de adaptare la mediu. Dar pentru ce?!?
Una lume mă întreabă cum de-am putut pleca din oraş. Eu mă întreb cum de-am putut sta acolo atâta vreme. Probabil pentru că abia acum mi-a venit vremea.