Carte la metru

Uneori, mă loveşte brusc realitatea şi mă întreb uimită cum de n-am văzut lucruri mai mult decât evidente?! Ultima stupefacţie - faptul că românii au vocaţie de colecţionar, şi nu numai cei bogaţi!
Până în 89, românul colecţiona bibelouri, pescari chinezeşti şi fete cu cofiţe, peşti curcubelii pe televizor şi răpiri din Serai pe pereţi. Vitrinele erau pline de pahare şi „servicii” de cafea, de sticle de whiskey cu ceai de zahăr ars înăuntru şi de pachete de Kent pline cu Cişmigiu.
Mai erau milieurile şi „lasetele” care inundau rafturi, mese, servante, scrinuri, comode, apoi floricelele croşetate agăţate la chei şi nu în ultimul rând golbenurile, nenumărate în sufragerii.
„Astăzi moda s-a schimbat”, vitrinele sunt pline cu cărţi scoase de „Adevărul” şi „Jurnalul naţional”. Titluri alese pe sprânceană (nu a mea, desigur!), legate frumos şi care dau fain în raft. Şi e must have să ai colecţie completă!
Om bun, posezi peste 50 de ani şi chiar n-aveai înainte nici un titlu din ce-au publicat aste ziare*? Şi-atunci de ce-ţi trebuie acum? Că oricum nu le citeşti! Aaa, înţeleg, pentru copii, pentru nepoţi… Cărţile au fost mereu o avere… Îmi pare rău să te dezamăgesc, dar dacă tu n-ai citit, copiii tăi – la fel, minuna-m-aş ca nepoţii să strice tradiţia.
Lasă metri liniari pe care-i deţii cu mândrie, ia-ţi nepotul de mână şi du-l într-o librărie de unde să-şi aleagă el ce-i place. Dar fă-o când încă e mic şi trebuie să-i citeşti tu. Apoi lasă-l să treacă şi prin cine ştie ce saga cu vampiri, prin SF, prin cărţi poliţiste, gustul se formează în timp. Abia apoi se educă, dar nu la metru liniar.

* Ziare a căror iniţiativă e de salutat, de altfel.