Like?:)

luni, 18 octombrie 2010

Schimbări intrinsece (6). Sat, oameni

Sunt între două lumi şi niciuneia nu-i aparţin complet. Acasă e la sat, în linişte şi ritm domol, zilnic sunt în oraş la serviciu, cu zgomot, agitaţie, ritm alert şi nebuna goană citadină. Ipotetic mi-ar plăcea să nu mai plec de-acasă decât rar, să lucrez mai mult pe net; e doar o idee pentru moment, încă nu-s pregătită s-o pun în practică, dar pot să visez.
Comuna în care locuim începe la marginea oraşului, zece kilometri nici nu pot constitui o navetă atâta timp cât iarna fac drumul mai repede decât colegii care locuiesc în cartierele oraşului şi se bucură de traficul aferent. Zona a fost mereu una bogată şi asta se vede din start: curţi largi, cochete, aranjate, case decente şi îngrijite, câini cu infuzie de rasă sau cu pedigriu...
Satul de astăzi e, pot spune, în curs de urbanizare, luând o bună parte din avantajele oraşului şi refuzând dezavantajele. Nu mai e nici pe departe uliţa plină de praf unde agale vine o vacă mânată de o bătrână cărând o găleată cu apă. Acum apa vine de la robinet şi curge în ţeava de canalizare, laptele e de obicei la magazin, ambalat în tetrapac, asfaltul arată mai bine decât cel de pe DN Piteşti-Câmpulung, galbenele ţevi de gaze te informează discret că în zonă nu se mai găteşte la sobă. Antenele parabolice sunt o alternativă preferată clasicului cablu tv., care există şi el, internetul îţi poţi alege cine ţi-l furnizează iar telefonia fixă (e şi ea prezentă) nici că mai contează când eşti în aria de acoperire a telefoniei mobile.
Nu ştiu care e proporţia riveranilor, dar sunt mulţi orăşeni stabiliţi în zonă care nu mai seamănă a orăşeni, dar nici a ţărani nu aduc. Sunt oameni calzi care îţi răspund amabil la întrebări pe care nu le pui, cărora le pasă de cum te-ai adaptat şi dacă te plictiseşti, îţi oferă una-alta şi îţi împărtăşesc din experienţele lor de început „la casă”. Niciodată nu aduc în discuţie urbanele teme bani/bancă, job/şef/maşină, ce ne-au făcut ăştia de la putere şi uau ce mi-am mai amenajat în „casă”, mi-am pus termopane şi jaluzele verticale de birou. La sat contează mai mult ce-ai mai făcut pe lângă casă, ce oameni dragi ţi-au mai călcat pragul şi ce ţi-ai propus pentru anul ce vine.

Am aflat că noi facem parte din cei 1,7 % din locuitorii urbani activi (lucrează sau învaţă în oraş) care s-au mutat la ţară. Senzaţia a fost specială, de parcă aş face parte din cine ştie ce club elitist.

6 comentarii:

vic spunea...

si uite asa afli, ce e important in viata. ce merita si ce nu.

oare isi doreste vreunul sa se intoarca in oras, hmm? eu cred ca nu.

simf spunea...

@vic - nu, nimeni nu-si doreste orasul. ne bucuram de ce avem si inca ne minunam.

Geocer spunea...

Pai ce, tu te-ai mutat la tara? Te-ai mutat la 2 pasi de oras. Tara e in satul parintilor mei, unde nici curent electric nu era pana acum cativa ani.

simf spunea...

@Geocer - ne-am mutat in... mediul rural partial urbanizat.

Anonim spunea...

V-ati vazut visul cu ochii, Monica. Foarte bine. 1,7 la suta? excelent! pe tara? super, serios, dar cred ca e stimulativ exemplul vostru. Iti sugerez sa promovezi blogul mai mult, da idei sanatoase, de oameni echilibrati. Cred ca sunt multi, macar 11,7 la suta, cei care viseaza sa faca pasul acesta, dar nu au curaj nici macar sa evalueze posibilitatile pe care le au - si, fie vorba intre noi, e suficienta o discutie cu o sotie refractara ideii discutate aici ca sa se ascunda si visul!, noi stim, nu?
Blogul "Casa la tara" il stii? Vezi daca mai este activ. Sigur, tipa e o ortodoxa practicanta, nu te impiedica de aspectul asta, ia experienta ei. Si, de ce nu, semnaleaza-te cu blogul tau, care este decent, colorat, exuberant - ea e de mai mult pe net si are o multime de legaturi si este si mai cunoscuta, precis o "viziteaza" multi visatori d'astia.
Ca marturie, vreau sa zic. Treci peste primul raspuns, ca nu urmaresti rating, nu asta e ideea, ci sa dai marturie de capacitatea unor urbani nativi de a se transplanta cu succes si sa oferi prin asta puncte de sprijin celor care nu indraznesc sa indrazneasca.
"Casa la tara" e numai o idee, precis tu, o profesionista, poti avea multe altele. PROMOVEAZA-ti blogul, e nevoie de asta!
Iarta-ma, asa mi-a venit sa-ti scriu.
Mircea (se scrie ca romanescul "mircea")

simf spunea...

@Mircea – stiu ca sunt multi care viseaza sa faca pasul, convingerea mea este ca , daca-si doreste cu adevarat, fiecaruia ii va veni vremea, chiar si cu o sotie refractara. stiu de multa vreme blogul viatalatara, am citit cap-coada ce tine de adaptare, pamant&comp: nu mai e activ cam de un an (anca, posesoarea lui e mai demult pe net cu un blog tematic). Cu promovarea blogului meu… in teorie mi-ar placea. practic insa n-am motivatie pentru a investi atata timp…

:-D