Like?:)

vineri, 5 noiembrie 2010

Schimb confort urban pe libertate rurală (64). Bucurii de toamnă

Mie chiar îmi place toamna, spre disperarea multora din preajma mea. De fapt îmi plac toate anotimpurile, fiecare în felul său, cred că de la firea optimistă mi se trage.
Aşa că acum mă bucur tare de cerul de seară plin de nor-stele-stele-nor, de răsăriturile roşii-violete, de fumurile ieşind pe coşurile din sat ca nişte fuioare coborâte parcă din cărţile de poveşti, de alternanţa frig afară – cald în casă, moleşitoare şi mulţumitor liniştitoare.
Căprioarele pasc fără griji prin livezile de lângă noi, iepurii se aleargă spre disperarea canidelor din dotare (am văzut şi un iepure gri alături de cei firesc roşcaţi, de pădure, şi mă întreb care i-o fi provenienţa), vulpile adulmecă înspre sat, dar deocamdată doar din lizieră, nu coboară, doar latră, frunzele aleargă bezmetice-n vânt, pământul miroase într-un anume fel, cred că a toamnă.
Dimineaţa e totul alb sclipicios de brumă, iar când dă soarele e fascinant să priveşti cum sticlirea mată a lucernei încă verzi dispare în câteva minute, pe la 12 plănuţele părând că nu au cunoscut vreodată ce-i aia brumă. Tufănelele albe s-au movulit parţial şi-s chiar interesante, cele maro au înflorit viguros, de trandafiri mi-e milă, par trişti, dar nu pot să-i tai pentru că încă se încăpăţânează să înflorească.
În casă focurile ard duduind, e cald, e bine şi-i o minune să stai în faţa sobei metalice, pe balansoar, să urmăreşti jocul viu al flăcărilor, cu un motan torcător în braţe, unul pe canapea şi altul pe măsuţă. Şi să constaţi cu dulce mirare că, deşi e abia 9 seara, ochii ţi se închid uşor şi-i tare plăcut, şi-i neînchipuit de multă linişte. E acasă.

6 comentarii:

totfu spunea...

Ei, sărăcia ei de treabă, mă mut, mă muuuuuuuut!!

simf spunea...

@totfu - crede-ma, chiar m-as bucura s-o poti face cat mai curand.

daiana spunea...

niste poze sis , pls... :)sa vezi atunci ce s-ar repopula satul romanesc. Eu ma gandesc cu groaza ca orasul s-ar putea extinde pana la mine.

simf spunea...

@daiana, crezi tu asta? fac si poze (cat ma duce olympusul) si pun.

cristi milco spunea...

Frumos... Ai talent la scris. Pt citeva momente, ai reusit sa ma duci acolo, in lumea ta. Si, ca unul care a lasat acum trei ani orasul (si nu orice oras, ci Timisoara - cel mai frumos oras) pentru sat, cred ca impartasesc oarecum situatia ta. Mai ales ca si "linga" casa mea se afla o padure (la aproape 1 km) cu caprioare, iepuri si alte vietati. Si inca ceva: si eu am pisoi, insa doar doi. Tinind cont ca mai sunt doi care au fost de dinainte de a ma muta cu sotia mea aici, avem cu totul patru pisici. Interesanta concordanta, nu?:)

simf spunea...

@cristi milco - multumesc frumos pentru aprecieri si bun venit! serveste cu incredere tot ceea ce-ti place din blogul meu; cred ca daca n-ar fi fost oaresce concordante intre ce ni se intampla, alta ti-ar fi fost receptarea scriselor mele; asa ca ma bucur ca acestea exista.

:-D