Like?:)

joi, 31 martie 2011

File din cartea de colorat. Galben-verde-cafeniu

Galben-mirare. Zilnic, în drumul spre casă trecem pe la Podul Viilor, loc cu tradiţie în zonă la practicarea sportului naţional „ia-mă nene” spre Câmpulung şi Mioveni. Tot zilnic acolo sunt fetiţe care nu plătesc 16% impozit pe venit, cu toate că prestează o muncă pe perioadă determinată; la ele floarea pierce-ului de buric nu se ofileşte nici iarna, au fuste doar sugerate, de criză, şi mişcări domol-plictisite, cu câte o privire aruncată profi spre maşinile din trafic. Fetiţele nu-ţi sar nici în ochi, nici în faţa maşinii, amatorii de „ocazie” da; unii au pancarte cu destinaţia la care vor să ajungă, alţii fac disperaţi cu mâna. La început, domnul meu le tot făcea semn că rămâne în zonă, între timp s-a plictisit; nu ştiu de ce era aşa amabil, că oricum el nici la drum lung, singur, nu ia oameni la „ocazie”. În fiecare seară călătorii îmi fac cu mâna, un salut de zi pe sfârşite, şi uneori le răspund; tare sunt deconectante chipurile lor când îmi văd gestul.
Verde-libertate. Cu vreme-n urmă, în concedii plecam teleleu prin ţară, fără o ţintă exactă, dar cu zona geografică bine stabilită anterior şi cu o documentare temeinică despre ce-avem de văzut şi unde. Dormeam la pensiuni, în campinguri, cu cortul pe maluri de râu şi predilect alegeam zone montane sau submontane. Credeam că-s mai odihnită în aste perioade de vacanţă pentru că dormeam mai mult, alimentaţia ni se schimba; credeam că de la concediu mi se trag liniştea, zâmbetul, ritmul de viaţă firesc, nu alert-urban.
Acum mă simt ca-ntr-un concediu perpetuu, ajung acasă şi aerul e curat, e linişte de viaţă în clocot, miroase a ritm lejer, sunt odihnită dormind de multe ori mai puţin, chipul mi-e destins, vremea curge altfel şi mă simt liberă. Nu tânjeam, credeam că-s doar trăiri de concediu. Acum însă mă-ntreb destul de des ce oare n-am făcut pasul mai înainte; de fiecare dată, cu un zâmbet schiţat, îmi răspund: pentru că nu ne venise vremea, dar uite c-a venit.
Cafeniu-răsfăţ. Am săpun alexandrian. Miroase înnebunitor, arată într-un anume fel (cam ca o prăjitură), spală bine, face multă spumă, hidratează şi, ca bonus, se împacă bine cu colecţia mea de alergii. Cu săpunul de cafea am chiar o relaţie specială: el lasă urme colorate pe cadă, pe chiuvetă, eu fac din ele desene; ies din baie cu un zâmbet pe chip şi, nu ştiu de ce, mă simt altfel.

2 comentarii:

vic spunea...

1. un vot pentru galben, fiindca nici eu nu sunt adepta sa iau in masina oameni de pe drum. cel mai rau e cind miors.
2. eu mi-am facut luna de miere la mare la mamaia in cort. e drept ca era unu mare cu veranda, mai multe camere... un punct pentru verde.

3. culoarea aia pe care nu pot s-o pronunt, nu primeste nika.
mie-mi place camay. nci pisica nu o spal cu sapun de casa.

simf spunea...

@vic - camayul e dur pe langa minunea de sapun facut de alexandra din uleiuri de cocos, masline, palmier si altele. dupa ce-l folosesc imi da o senzatie speciala, mi se destinde fruntea a zambet.

:-D