Like?:)

miercuri, 8 iunie 2011

Schimb confort urban pe libertate rurală (138). Mituri. Dihorul nu atacă de două ori în acelaşi loc

Aseară domnul meu a fost să vorbească cu un tip – ca să-i aducă nu’ş ce materiale din care să facă un buncăr antiatomic pentru găini (teoretic la începutul săptămânii ce vine le vom avea) -, cu dom’colonel - pentru alţi pui, tare rău i-a părut când a auzit ce-am păţit - şi cu nea Costică - pentru ceva găini -, toate după ce va fi regândită curtea păsărilor. Cloşca şi puiuţii sunt bine mersi, cei doi pui mai mari par a nu fi stresaţi, colcăie şi discută unul cu celălalt doar, că găina blondă nu-i bagă în seamă şi tot se încăpăţânează să clocească (a ajuns o mână de carne, la cât a slăbit), iar Gonzales e tăcut, speriat şi-şi apără unica doamnă pe care o mai are.
Aseară am vrut să-i „culeg” pe toţi de pe stinghiile din parcul aviar şi să-i închid în coteţe; cu toate că mă cam temeam de un alt atac – „nu, dihorul nu vine de două ori în acelaşi loc, că ştie c-a făcut prăpăd şi nu mai are ce lua, mai vine după vreme multă” -, mi-a fost milă să stresez bietele înaripate şi mi-am spus să le las acolo, numai să dorm cu grijă, cu uşile la hol şi dormitor deschise. Generoase intenţiile mele, dar puii erau nesuferiţi, se urcau la propriu pe cocoş şi acesta îi corecta drastic, aşa că i-am luat pe cei doi nerozi şi i-am băgat la închisoare. Pe la 11 şi (p.m.), eram cu copilul nr. 1 la o bârfă când auzim strigătele lui Gonzales. Am ţâşnit amândouă – Ana era desculţă - şi Miruna a coborât în trombă din camera ei; în curtea păsărilor – ioc cocoş. Iau rapid găina blondă de pe cuibar, o plantez la închisoare şi mai arunc o privire după Gonzales; lângă locul lui, în gardul din plasă de sârmă crescuse o gaură care acum era căptuşită cu puf şi pene.
- E aici!, o aud pe M. de lângă casă.
Era speriat bietul cocoş, cu coada jumulită, dar întreg. I-am vorbit domol şi a stat, cuminte şi tăcut, să-l iau în braţe şi să-l închid lângă doamna lui. Deja nu mai era loc de milă pentru obiceiurile găinilor, de „nu vreau să le stresez”, ba, mai mult, am lăsat poarta deschisă la curtea lor ca să se poată plimba câinii în voie – tare fericiţi au fost, nu mai intraseră decât accidental, pentru o scurtă durată.
Când îl căutam pe Gonzales, prin minte mi se perindau furci, topoare, coase, flăcări, sânge, capcane de urs şi alte imagini duioase. M-a surprins, iar când m-am gândit cum aş fi reacţionat dacă auzeam că asta i se întâmplă altcuiva, fără ca eu să fi avut experienţa actuală, m-am amuzat („cum să omori dihorul, e şi el un suflet, ucide ca să se hrănească, eventual îl prinzi şi-l duci la un adăpost de animale”). Mda, mi s-a cam accentuat sentimentul de proprietate.
„Avem timp pentru toate.”

5 comentarii:

cristina spunea...

iar ma bag in seama, dar am citit de problema gainii tale blonde aici: http://ahomegrownjournal.blogspot.com/2011/06/therell-be-no-goslings-this-year.html

numai ca aia e o gasca, nu o gaina. se pare ca au chestia asta cu clocitul la infinit ...

nu omori dihorul, fa doar in asa fel incat sa nu mai aiba cum sa ajunga la pasarile tale. in definitiv stiu precis ca asa ai fi gandit si tu daca nu erai marcata de intamplare si mai stiu ca daca l-ai omori, te-ar mustra constiinta dupa aceea. pe mine ma mai mustra si acum ca am omorat sarpele.

simf spunea...

@cristina - nu-mi doresc sa omor niciun animal, dar sa-l hartuiesc pe asta un pic zau ca in momentul asta mi-ar placea. gainile vor fi inchise pe timp de zi, iar noaptea vor patrula pe-acolo cei trei caini insumand toti spre 90 de kg >:)
mai uit la lin, mersic. mi-e drag sa comentezi.

vic spunea...

iar eu as fi zis ca ograda ta e locul de unde a pierit toata tristetea.

uite asa, dam in mintea lui bratescu-voinesti.

poate scrii tu o carte pentru copii cu istorii adevarate uneori crude din curtea in care incap atitea suflete. dar si problemele lor.

simf spunea...

@vic - pana mai ieri si eu credeam la fel, dar... omul invata continuu.
cred ca povestile pentru copii trebuie sa aiba happy end mereu.

daiana spunea...

pana la urma stresul cu dormitul in cotet nici nu este asa de mare sa stii. puii mei s-au invatat si intra singuri la culcare , doar ma duc sa le inchid usa.iar despre mituri ... paza buna trece primejdia rea.

:-D