Like?:)

luni, 10 octombrie 2011

Și roșcatele pleacă, nu-i așa?

Copil fiind, aveam vreo 11 ani cred, visam să am eu mașina mea, când o să fiu mare, musai Dacia 1300 și musai roșie. Mare ajungând, prima noastră mașină a fost chiar o Dacie 1300, roșie, fabricată cam prin anul când începusem eu să visez la ea. Domnul meu a botezat-o Roșcata și de când a adus-o a devenit amanta principală, din cauza ei R. lipsea de-acasă – o repara în parcare, cu amicii la o bere, nu contează că nu era stricată -, ei trebuia să-i ia boxe Pioneer și alte minuni, pentru ea a cumpărat primul player de mp3 (din cel mare, care mergea cu CD-uri și care a costat o avere). Roșcata ne-a plimbat prin toată țara, peste 1000 de km per concediu, ea ne-a dus fetele să calce pe istorie și geografie; mereu smerită, nu ne-a lăsat niciodată în drum sau la greu, modestă - se lăsa reparată pe marginea drumului, hărnicuță – ajungea pe coclauri unde posesori de 4x4 se sfiau să-și aducă bijuteriile. Cu Roșcata am cărat de la apartament la casă majoritatea lucrurilor noastre, ea a adus în curte ciment, nisip, pietriș, OSB, polistiren și nenumărate articole pentru construcții și amenajări de confort generatorii.
Acum Roșcata a plecat de la noi, s-a transformat într-un talon care nu știu cui va folosi.
Văd chipurile fetelor dormind pe banchetă în drum spre Gura Portiței, aud glasurile lor cântând Pasărea Colibri, simt miros de sendvișuri cu brânză topită și parizer.
A fost odată ca niciodată.


9 comentarii:

Dani P. spunea...

Aproape un membru al familiei ...

simf spunea...

@Dani - dap.

Geocer spunea...

Dacia a murit. Traiasca Loganul!

simf spunea...

@Geocer - loganul e si el neam de dacie. daca mai e si rosu...:)

B. spunea...

Aşa a fost şi la ai mei... tot "roşcată", tot "de-ncredere"... şi m-am trezit în ultima secundă că bateriile-n aparat erau descărcate aşa că le-am făcut o poză lângă "daciuţă" cu telefonul (ca, bineînţeles, să mă dezmeticesc mai apoi că n-am cablu s-o descarc şi nici abonament s-o trimit mms via net... it's so "me"!).

Daniel spunea...

Tata ii spunea Rosia.
Eu unul, ma inclin in fata Rosiei si stiu ca o astfel de masina nu va mai fi niciodata in viata noastra fiindca impreuna am trait cei mai frumosi ani- ai tineretii, ai inceputului de drum- al Rosiei si al nostru.

dana spunea...

Am avut si eu o roscata....

Minnie spunea...

Ai mei au avut toata copilaria mea o Dacie verde 1300-Ileana. Eu visam sa am aceeasi masina cand "ma fac" mare. Cand a venit momentul sa-si schimbe stapanul, dupa aproape 20 de ani in care ne-a dus cu catel cu purcel prin toata tara, am plans "de numa' numa'", sa mi se crape inimioara de 12 ani din piept iar urmatoarea masina am vazut-o ca pe un dusman rosu. Am urat-o! Acum am din nou Dacie, alt model, mai frumos, mai nou si satisfactia ca este DACIE, asa cum visam cand eram mica mica si pitica

Anonim spunea...

Mi-ai pus nod in gat... toate cerurile dupa toate ploile si toate matele tale negre si toate alea ce pui tu pe blog m-au lasat rece, de ce trebuia sa scrii de Dacie? Intra omu' pe blogul tau si uite cum te porti!
(Am mai patit faza asta cand citeam fetelor cu haz din Winnie the Pooh, varianta originala, dar in romana, si am ajuns la ultima povestire, cea cu "pa, copilarie", si fetele asteptau sa rada bine si eu nu mai puteam citi de lscrimi; doua zile am plans)
Ati dat-o, ati dat-o, gata, sa mergem mai departe!

:-D