Like?:)

luni, 12 martie 2012

Dimineaţă de martie

Cu-cu-ri-guuuuu! Cu-cu-ri-guuuuu!
Gonzales şi Androginul vestesc în duet răsăritul. Domnul meu merge şi-i eliberează din închisoarea nocturnă, hrăneşte înaripatele cu o combinaţie de seminţe de măturică, sorg, tărâţe de grâu şi porumb măcinat. Imediat încep doamnele găini să aprecieze gestul prin co-co-co-uri încântate.
Urmează hrănirea câinilor – pe care, de câteva zile, o fac eu, pentru că pot -, a lui Jinx – Maşa şi Zombie pleacă în plimbări şi ei ştiu când mănâncă minunile din castroane.
Se aud vrăbii, ereţii comentează, în pădure un uliu el ştie pe cine cheamă. Dinspre terenul unde a fost plantat porumb anul trecut urcă trei căprioare; pasc agale smocuri verde crud de iarbă şi nu par să se grăbească undeva.
Câinii au terminat de mâncat; vine întâi Hades la porţia de iubăreală, apoi Castor cere mângâiat şi, la final, vine Polux cu o jucărie verde fosfor să ne jucăm. Zombie intră la somn în bibliotecă, Jinx pleacă la rondul de dimineaţă, Maşa se întoarce din patrulare, dă o raită pe la castronul lui Zombie apoi îşi bagă picioarele, la propriu, în ceaşca mea cu cafea; cine m-a pus s-o las fix pe rampa de aterizare a fetei!
Domnul meu şi copilul nr. 2 pleacă spre oraş şi iar rămân singură; îmi fac tura de dimineaţă pe alei – încă nu-mi permit să merg pe teren ne-drept. Azi-noapte a plouat un strop şi zăpada s-a mai retras, zbenghiurile roşcate ale lalelelor de la Monica şi Daiana au crescut încă un pic, au răsărit ceva narcise, zambile şi o primulă din cele cumpărate primăvara trecută. Ambele lavande sunt în viaţă, la fel salvia, magnolia, iasomiile; tufişul, arţarul şi liliecii au muguri, iar pe zona maro apar zi de zi chestiuţe verzi. Chiar dacă sunt buruieni eu tot mă bucur de ele. Ghioceii, viorelele, brânduşele, toporaşii, lăcrămioarele, ericele, căpşunii, lonicera, garofiţele sunt încă sub strat generos de omăt, dar ca proporţie se vede mai mult pământ decât zăpadă.
Au răsărit timide ceapa şi usturoiul plantate în toamnă din pământul bătătorit gospodăreşte de câini, aşa că am hotărât c-a venit vremea să închidem portiţa căre grădină. Băieţii s-au supărat foarte, au comentat, au încercat să deschidă poarta, iar Castor nu s-a sfiit să sară gardul ca să meargă să latre el ştie pe cine spre lizieră.
Ieri, copilul nr. 2 a curăţat canalalele de scurgere şi a greblat curtea, am constatat noi anii trecuţi că stimulează răsăritul troscotului. Vântul adie cât să convingă clopoţeii chinezeşti să cânte, soarele învăluie totul într-o lumină blândă, chiar dacă e încă frig, şi deja miroase a pământ reavăn.
Stau în biblotecă, beau sirop de zmeură şi mă uit pe geam; într-un măr văratic au înflorit două mâţe negre jucăcioase. Cred c-a venit primăvara.

Un comentariu:

vic spunea...

uda marul ala, e o gresala, trebuie sa mai faca o mitza neagra.

4me

stats

:-D