Like?:)

joi, 5 aprilie 2012

În prag de week-end*

Activitățile concentrate pe grădinărit continuă în ritm imprevizibil, în funcție de timp, chef, persoană specializată. A venit nea Sandu și-a săpat pomii – mă tem că l-am nărăvit la bani, că tot crește prețul -, continuăm călirea rodonelului - i-am făcut și lui, și smochinului, prima udare serioasă din an – și activitatea mea se concentrează pe supravegherea vigilentă a apariției și a evoluției nenumăratelor vegetale care se ițesc mai peste tot; asta când nu execut operațiunea udat, care se pare că a intrat în obligațiunile mele conjugale.
Am văzut prima păpădie înflorită pe moșia noastră – experiența anilor trecuți, când am văzut cum invadează păpădiile totul, nu m-a împiedicat să mă bucur s-o văd -, patlagina apare pretutindeni și eu n-o deranjez, un zarzăr din vecini a înnebunit de tot în alb, frunzuțele trandafirilor cresc ca bezmeticele de la zi la zi și pisicile negre se camuflează în gri, în maro, în funcție de materialul pe care-l aleg pentru curățarea uscată – cenușă selectă sau praf vulgar. Apoi vin și se spală pe canapea în bibliotecă.
Prin preajmă au apărut braconieri la căprioare și, odată cu ei, trei mândre dosare penale pe drumul paralel, am văzut o barză în zbor planat care-și căuta loc de cuib – n-a vrut ofticata să vină la noi, drag mi-ar fi fost -, iar de dimineață o vulpe cu coadă falnică a trecut pe lângă mașina noastră. O dată cu ea a trecut și găina roșcată pe care o ducea în gură; probabil a ales-o asortată din motiv de camuflaj. Că tot a venit vorba de găini, copilul nr. 2 a identificat găina ouă-bală – cea neagră cu moț – și domnul meu a trecut-o prin degradare din categoria animale de companie în cea de hrană; deocamdată găina e cazată în frigider.
Nu mai facem focurile zilnic, ci din 2 în 5 sau când ne apucă, nu pentru frig, ci pentru umezeală, mai mult ca un răsfăț vinovat de încântare generatoriu. Rufele se usucă brusc pe culmea lor, bara de covoare e fericită să găzduiască diverse chestii atârnate pe ea iar eu sunt încântată că nu mai avem cutii nedesfăcute cu chestiile aduse de la apartament; ne-au trebuit aproape doi ani și jumătate să le desfacem pe toate, dar acum în principiu fiecare obiect are locul lui; nu mereu îmi amintesc însă care e acela.
Mașa a început să cam doarmă pe-afară noaptea – și dimineața, înainte să plec, mă invită în dormitor la somn -, în extindere sunt miliarde de libelule de lumină iubitoare – dar și palma portocalie de muște le iubește mult; nu și peretele cu întrerupătorul, care-a devenit în ultima vreme o stranie simeză pentru o artă contemporană neînțeleasă.
Mi-e dor de-un shopping în hipermarket și vreau să plouă.

* Mâine este vineri, început de week-end, și voi avea o zi plină. Așa că pun textul de azi.

4 comentarii:

cristina spunea...

nici eu nu-mi amintesc pe unde am pus diverse lucruri. cel mai rau e ca nu e vorba de lucruri aduse si ramase prin cutii, ci de lucruri cu care am umblat acum cateva luni.

ma bucur ca gradina ta prinde viata colorata in ea si mai ales ca genunchiul a mai capatat un grad de mobilitate. hipermarketul cred ca se numara printre ele, nu?

simf spunea...

@cristina - daca voi fi suficient de persuasiva sa-l conving pe domnul meu (momindu-l cu conectori, garnituri, furtunuri, dibluri si alte minuni) in dupa-amiaza asta o tura de hipermarket am in plan, cu shopping de seminte iarasi:)

Daniel spunea...

zambet...

si deosebire...

urasc supermarchelurile

si nu am incotro

sanatate!

cristina spunea...

ha ha ha ha ha, parca ai fi sotul meu! si el ma momeste la fel, dar cu atze, materiale, flori sau seminte :)))

4me

stats

:-D