Like?:)

vineri, 15 iunie 2012

Bucurii de iunie


Iunie blând, iunie cald-plăcut, cu vânticel tocmai bun şi aer clar, cu miros de verde, de liber şi de vacanţă care merge numai bine cu Dream Theatre – Systematic Chaos  alternând cu Concertul 1 al lui Ceaikovski, dacă se poate cu Richter la pian. Sunt într-o formă de cozonac, toate par să fie faine special pentru mine şi ca bonus mai vine şi week-end-ul, cu trupa completă acasă şi aniversarea domnului meu (prilej cu care se va distra schimbând un ax, nişte bielete şi el mai ştie ce la maşină).
Gata cu alegerile şi oboseala, primarul PP-DD din comună a fost confirmat, sesiunea copilului nr. 1 e pe terminate, bacul trece şi el, ehei, viaţa-i frumoasă, băieţi.
Frumoasă e şi grădina, unde e un haos vegetal incredibil, cu zone de junglă pentru Hades şi pisici, loc de odihnă umbroasă şi de curse de lucernă încurcătoare. Cicoare, patison, traista ciobanului, fasole, păpădii, ceapă, ştir, morcovi, salată, patlagină, măcriş, castraveţi, toate într-o devălmăşie frăţească spartă ici-colo de-un mac canadian, o floare de troscot, o gălbenea, un smoc de creson înflorit. Îmi place aerul sălbatic din culturile noastre şi chiar mi se pare că se dezvoltă mai bine decât anul trecut, când exterminam încrâncenată bălăriile cum apăreau. Vişinele nu s-au copt, dar s-au făcut morcovii, mai mereu rărim din ei în scop de consum imediat, după ce sunt dezinfectaţi prin ştergere pe pantaloni. Încă n-am stropit cu nimic flori, legume, vie şi se pare că o duc bine deocamdată, pentru moment singurul disconfort pe care îl au fiind melcii cochilioşi.
La capitolul flori au înflorit sfioase zorelele şi abia aştept ziua de mâine să le văd bine, că preţioasele nu stau deschise decât cât bate soarele pe ele. Macii canadieni noi sunt crem şi lângă cei veterani portocalii şi lobeliile albastre arată tare bine, garofiţele plantate anul trecut sunt mov cu alb, un trandafir ce-a înflorit prima dată miroase incredibil, floarea de colţ se pregăteşte şi ea să se deschidă, gălbenelele şi macii cei roşii înfloresc şi totul e colorat. Dimineaţa şi seara merg să văd ce-a mai înflorit în zonele în care am plantat amestecul de seminţe pentru gazon şi jardiniere; mă mir, mă bucur, încerc să identific ce flori sunt, le arăt domnului meu şi copilului nr. 2 – dacă nu-mi arată el, că stând acasă le ţine sub observaţie. Ultimele au înflorit nişte chestiuţe grena, mici şi pe nişte tulpini înalte belşug de flori roz, albastre şi mov de aceeaşi marcă.
În lacul-baltă secat au crescut din flora spontană campanule; înalte, fragile, mov de rogvaiv şi lângă ele, timid, un mac roşu. M-au luat prin surprindere, eram obişnuită ca acolo să descoperim fie vreo mâţă neagră tolănită la umbră, fie vreo găină moartă, căci pe vremea când găinile încă mai aveau acces la lac acolo era cimitirul lor, plecau precum elefanţii să moară la loc cu verdeaţă.
E mijloc de iunie; vreau mere văratice.

2 comentarii:

cristina spunea...

pai sa-ti traiasca domnul si stapanul tau, sa fie fericit si sanatos, la punga gros si sa va bucurati de el inca o mie de ani, iar el de schimbat piese si de mesterit inca atatia ani cat are el chef.

simf spunea...

multumesc frumos, cristina.

:-D