Like?:)

joi, 7 iunie 2012

Situaţia la început de iunie

Gata cu ploile, am scăpat şi de grindină şi de cantităţi infernale de apă în termen scurt – pe noi ne-au ocolit -, acum aştept seceta; că vine sigur, ştiu eu după modelul ultimilor ani.
Până atunci însă mă bucur în mare parte de verde – pădurea, liziera, lucerna, parţial grădina, că acolo mai e şi maro -, şi în mai mică parte de roşu, două nuanţe de roz, grena, galben, portocaliu, crem, alb: trandafirii. Au înflorit voiniceşte chiar dacă iniţial ceva îi făcea să-şi ruleze frunzele, apoi nişte dihănii le ronţăiau bobocii şi la final erau vizibil jenaţi de pământul mustind a apă. Mai sunt înflorite margaretele, salvia, o tură de călţunaşi, trei mărci de garofiţe – încă unele şi-au amenajat boboci -, armeria, lobeliile, miozotul roz, phlox şi maci canadieni (dintr-un amestec pentru jardiniere semănat în gazon), scânteiuţa şi sporul casei. Dintre florile luate de la simfonie două au fost ucise de fiara de Maşa care se culca mereu pe ele (Jinx are floarea lui şi în plus anul acesta şi-a manifestat tolănito-lasciv preferinţa spre garofiţele lila de mai, iar Zombe e mâţă serioasă, doarme pe canapele, pe perne, nu se complică).
Grădina e verde plină de viaţă, cu plante mai multe şi mai falnice din flora spontană decât din cea cultivată de noi. Bamele sunt deliciu pentru melci, au lăsat şi ridichiile negre doar să se poată răsfăţa cu ele, fasolea şi patisonul cresc cu spor în tandem, una dintre cele 12 plante de cartof a înflorit, rubarba şi-a luat şi ea un strop de avânt (dintr-un plic de seminţe, ce-i drept, plantate în câmp, avem acum patru plante), cresonul e stuf înflorit şi trebuie smuls. Recolta de păstârnac numără patru bucăţi, morcovii au prin ei poteci pentru pisici unde n-a crescut nimic, cele şase plante de şofrănel au deja spre un metru şi tătăneasa se ridică frumos în locul unde am plantat-o.
Legumele cam sunt natură statică, exceptând vreo două flori de roşii nimic nu pare să se fi schimbat de când le-am plantat, căpşunele dau recoltă considerabil mai mare ca anul trecut – adică recoltăm zilnic câte un castronel – , ceapa e mare şi făloasă între lobodele spontane dintre care abia se vede, usturoiul îşi dispută locul cu resturile de hrean mutat de isteaţa de mine acum doi ani de lângă gard, via şi pomii sunt (încă) plini de fructe în evoluţie.
Ţinând cont de faptul că n-am luat prea tare în serios vegetalele noastre în ultima lună, asta însemnând că am mutat în grădină timijanul, ardeii iuţi cireaşă, busuiocul roşu şi cel verde şi am debălăriat parţial (cumulat, vreo trei ore), chiar îmi place cum arată zona. Am mâncat rucola; nu m-a dat pe spate, ba chiar m-a dezamăgit, iar din întreaga casă numai mie nu-mi displace. Ori gusturile noastre sunt prea line, ori ne-am format deja deprinderi culinare ferme, ori. Ori. Pentru anii ce vin – deci nu.
Pentru cititorii care au deschis mai târziu blogurile, în caz că vă temeaţi că n-a venit vara, staţi liniştiţi; pistruii mei confirmă ferm asta. E vară.

Niciun comentariu:

4me

stats

:-D