Like?:)

vineri, 20 iulie 2012

Raport de iulie


Să fie de la căldură, să fie de la oboseala acumulată... Nu ştiu, dar cert e că n-am niciun chef să scriu ceva. Tot ce se întâmplă mi se pare banal, nu mai văd spectacolul lucrurilor mărunte şi ştiu că nu-i de bine. Pun o dare de seamă:
* Una dintre puicuţe e la închisoare în cuşca iepurilor; o băteau confraţii ei – era plină de sânge -, aşa că a trebuit s-o izolăm. Am doftoricit-o, am aşteptat să se închidă rănile şi am dus-o iar între găini. Puii au năvălit precum şacalii s-o ciugulească. Am mai ţinut-o iarăşi câteva zile la închisoare, apoi am dus-o între găini noaptea. Dimineaţa era iar plină de sânge. Acum e singură, se zbate, se revoltă, e rea şi ciupeşte bine. Între timp, o altă puicuţă a fost ucisă şi parţial devorată de fraţii ei; le-am dat vitamine, lucernă uscată, calcar de carieră, nisip, cenuşă, iarbă verde. Se pare că tot sângele e mai gustos.
* A plouat duminică noaptea vreo jumătate de oră cu grindină cum n-am mai văzut; mă aşteptam să ia tabla de pe casă, era un zgomot de nu-mi auzeam gândurile, a chelit bolta de struguri şi de frunze, au căzut câteva roşii cu arac cu tot, a scuturat prune şi mere (până acum, am strâns vreo opt găleţi, dar tot mai sunt pe jos).
* Maşa a început să ne aducă broaşte, aleargă ca nebuna şi se urcă în pomi şi pe acoperişuri, cu toate că deja respiră greu – se vede când doarme răstignită pe măsuţa de cafea. Burtica i se rotunjeşte de la zi la zi, e ca un ou kinder, numai că surprizele ei se mişcă şi au inimioare ce se simt bătând.
* Nea Sandu şi domnul meu au făcut gropi, montat ţevi, turnat ciment pentru viitoarea curte a păsărilor; au croit şi o platformă din ciment ca să le facă un soi de castel acoperit cu internită şi împrejmuit cu plasă de sârmă.
* Boilerul Dodo a fost camuflat cu aurolac şi eu, chiar dacă n-am avut pungă, tot m-am ameţit. Am vopsit şi un stâlp lângă bucătărie, care e straniu în context şi aducător de zâmbete. Am făcut şi două dungi pe stâlpul totemic de la acareturi, că un pic de argintiu nu strică niciodată.
* Ceapa şi usturoiul s-au cam culcat dar încă sunt verzi, patisonul mă lasă frig, bamele vot avea o impresionantă producţie de vreo 300 g, ardeii cresc, cimbrul şi busuiocul sunt în plină floare iar castraveţii dau urme fine de rod anul acesta.
* Casa părăsită e acum locuită; un nene cam la 50 de ani, probabil doi fii ai lui spre 30 de ani, o tipă de vârstă incertă – nora? - şi un puşti spre trei ani zâmbăreţ tare care cum prinde ocazia se dezbracă integral şi se bălăceşte. Au doi căţei maronii cu infuzie de brac, jucăuşi, lătrători şi bine hrăniţi. Culmea de rufe e mereu plină, zi de zi meşteresc câte ceva prin curte şi peisajul zonei s-a însufleţit.
* Iubesc bucătăria de vară şi acum mă întreb de ce n-am făcut-o noi de la bun început.
* Nu ştiu de unde sunt atâtea muşte anul ăsta şi ca represalii am pus o perdea bleu anti-insecte la uşa din faţă. Arată aiurea, dar e eficientă; şi ea intră la capitolul nimicuri care ne îmbunătăţesc calitatea vieţii.
* Lichiorul de mentă e o minunăţie vicioasă, am făcut ţaţichi şi ne-a plăcut, gătim zilnic roşii cu brânză, iar geamurile se cer spălate şi zău n-am chef de ele.
În rest – ritualuri bine împământenite: udat la greu, motocosit iarba, periat câini şi pisici, mai legat o roşie (încă n-au mană şi nici n-au fost stropite preventiv, au văzut o singură tură de piatră vânătă acum ceva vreme), mai smuls urme fine de buruieni, mai ceva făcut piaţa din grădină, mai strâns seminţe de maci şi gălbenele, mai măturat curtea de frunze şi de păr de dihănii.
Da, şi iar am făcut modificări în bibliotecă. Pe post de terapie.

2 comentarii:

Iulia spunea...

In legatura cu mustele la tara: niciodata n-am sa inteleg cum de omul de la tara nu e niciodata deranjat de muste. Stiu toti pe unde au mai umblat nesimtitele, ca doar nu e greu de aflat: buda e colea, orataniile pe dreapta, porcusorul pe stanga... dupa care ti se pun pe masa din bucatarie, pe mancarea din farfurie, pe marginea paharului... Te uiti in filmele alea americane in care-ti arata primii colonisti si vezi cum aveau obligatoriu la intrarea in casa o usa cu plasa si cu arc, ce se tragea automat dupa ei. Ii mai vezi ca toti aveau cismeaua in casa, la chiuveta. Iarna nu mai era nevoie sa iasa afara pentru o galeata de apa... De ce la noi, romanul, care e atat de inventiv, nu se gandeste la un minim confort, la o minima igiena? Si noi, la tara, ne luptam cu mustele la greu. Soacra-mea a modernizat casa acum vreo 9 ani si avem o terasa frumoasa, acoperita, pe care mancam. Toata vara ne omorau mustele. Eu, acasa la mine, nu suport nici una in casa. Pana nu iese - vie sau moarta - nu ma las. (Iubesc usile asta cu plasa, care au aparit odata cu termopanul! Le ador!)
Abia anul trecut am rezolvat problema mancatului in tihna pe terasa: Am pus sus sina pentru perdea si am croit niste perdele (din material cu gaurile indeajuns de mici ca sa nu treaca musca), apoi le-am instalat. Inainte sa mancam ne agitam, dam mustele afara cu ce ne cade la mana, tragem perdelele, mancam, bem cafeaua in liniste, pe urma, cand masa e curatata si nimic nu le mai atrage, deschidem. E super! Nu stiu cum de nu m-am gandit mai demult la solutia asta?!?!??
Imi place viata la tara, dar sa am totusi un confort - mediu - cu care sunt obisnuita la oras.

simf spunea...

@Iulia - cum noi nu avem vecini in preajma, nici wc in gradina sau animale (gainile nici nu-s multe, sunt si ingrijite si nici nu-s prea aproape de casa, dupa caini strangem des si oricum au locul lor, langa gard, deci nu aproape) chiar nu pricep de unde au venit mustele. e prima vara in care m-au suparat - mai aparea cate una, dar o dadeam afara cu primul prosop pe care-l prindeam. inainte de furtuna insa au aparut multe - zic eu, una lume pretinde ca asa e firesc. am pus folii lipicioase de prins muste - mi-a picat mie un in par, in rest n-au avut alt spor, dar pana la urma sfantul insecticid le-a tratat cu respectul cuvenit. apoi a plouat si au disparut brusc.

4me

stats

:-D