Like?:)

luni, 29 octombrie 2012

Toamnă în toată puterea

A mai trecut un week-end, de astă dată liniştit şi incredibil de relaxant – zău aveam nevoie de-o aşa terapie – în care mare lucru n-am făcut: oareşce ordine prin maşină, chioşc şi la lemne, parţiale curăţări ale canalelor de scurgere – poate dacă ploaaaia va veniii, şi a venit -, am camuflat cu iurtă de rafie rodonelul pentru iarnă. Domnul meu s-a mai distrat un pic cu drujba şi „crăcile” de fag, am scos împreună recolta de o lădiţă, per total, de morcovi, sfeclă roşie, ridiche neagră şi am cules toţii ardeii graşi şi roşiile deja coapte; în grădină au mai rămas brocoliul, prazul, varza roşie, ardeii iuţi şi oareşce roşii de probă, se văd dacă se mai coc. Ca noutate, am făcut pentru prima dată gulaş de iepure, după o reţetă interpretată personal – rar mă entuziasmez de gustul unei mâncări, dar asta chiar a ieşit nesperat de bună.
Avansăm cu pași mici în pregătirea moşiei pentru iarnă, câinii mari iar au probleme cu reumatismul şi i-am băgat la cura de toamnă de Rimadyl, iar cele două mâţuce sunt încă la noi – teoretic vor pleca sâmbăta ce vine, dar deja îmi pun întrebări; ca soluţie de back up, am alternativă de stăpâni buni pentru ele, sau cred că am, iar până atunci bezmetica lor mamă Maşa le aduce de mai multe ori pe zi şoareci foarte vii pe care puii îi apără mârâind fioros şi-i aleargă de preferinţă prin casă.
Ca noutate de-a dreptul importantă şi inedită, am avut-o în ăst week-end în vizită pe Armeria de pe hobbygrădina lui Huni şi, ca să citez un clasic în viaţă, nu oricine se poate lăuda că a avut-o pe Armeria în curte. Graţie ei am cunoscut un cuplu – A. şi I. - mutat de un an din oraş cam la 4 km de noi, cu care simt eu, aşa, că ne vom mai întâlni întru schimb de impresii, plante, experienţă. Armeria mi-a adus roiniţă – sărumanaaa -, pe care a ţinut să o planteze chiar ea, JNP (jinars de prune) şi tuberculi de topinambur, plus promisiunea de a-mi trimite rubarbă. Ea n-a vrut plante de la mine – adică eu nu am nimic din ceea ce ea nu are deja, cu excepţia florii de colţ, care sper să-i iasă din floarea cu seminţe.
Toamna şi-a intrat pe deplin în drepturi, plouă şi-i umed, vântul a scuturat frunzele şi fructele nucilor, a ruginit frunza viei sălbatice de la vila lui Istrate Micescu şi-a făcut-o să arate incredibil așa, roşie, cocoțată în toți pomii.
Pădurea e toată o risipă de culori, noaptea luna se vede ca printr-un ciob afumat, aerul miroase a pământ ud, a frunze, a curăţenie de toamnă şi-a libertate, iar liniştea verii, foşnitoare şi plină de triluri, devine din ce în ce mai slabă, ca o promisiune pentru iarna ce stă să vină.

Niciun comentariu:

:-D