Like?:)

miercuri, 21 noiembrie 2012

Cioburi. Coșuri de răchită

Atenție! Text lung, Ada, ai grijă!:)

Dimineață de noiembrie cu soare filtrat și cam 8 grade Celsius. Înarmată cu mânuși de grădinărie și foarfecă de electrician, tundeam tufănelele trecute și via care mă trăgea de păr. Câinii, la poartă, se înecau de lătrat, inclusiv Grasul, care a plecat cât de în trombă poate el să se deplaseze acum. Hm, îmi spun, ce cal o fi prin zonă de-i supără așa tare?
Aud o voce, alta decât cele din capul meu. Merg la poartă; în drum, o căruță cu doi cai frumoși și un tip sărăcuț îmbrăcat.
- Mi-a zis domnu dă jos să urc la dumneavoastră, am coșuri.
Și scoate unul, împletit, din răchită, mare, care zău nu știu la ce se folosește exact, dar tare-mi place și știu eu că poate fi tare util. Domnul am presupus că e dom'colonel, cu el vorbisem că tare îmi plac chestiile împletite.
- E din nuiele verzi, doamnă, și ie opărite, ie rezistent, nu ca alea de le găsiți la oraș, să nu vă lăsați păcălită, că vede lumea că nu vă știți cu coșurili.
Aham, și pentru el e evident că pe fruntea mea scrie orășean.*
- Cât costă?
- Păi nu le dau cu bani, da aveți și dumneavoastră vreun butoi spart sau ceva fier vechi? Îl vând și iau și io mălai la copii.
Cât căram fierul vechi, de după gard – i-a fost teamă de câini și n-a intrat – mi-a povestit că e din Bughea de Jos (vreo 60 de km), are patru copii, cel mare - 9 ani, cel mic – două săptămâni, că nevasta îi e bolnavă, că el are 30 de ani (eu aș fi estimat spre 50, plus un ușor retard psihic) și trăiesc cu toții din muncă sezonieră, din împletit de coșuri, cărora li se mai spune și târne, și din legat de târnuri (mături mari din bețe, cu coadă). Că e plecat de trei zile de-acasă și a dormit în căruță, pe unde a putut și el, și-a mâncat întâi ce-și luase de-acasă, apoi pâine.
Când termin de scos fierul vechi de la locul lui de depozitare, ies la poartă.
- Uitați, doamnă, vă dau două târne și, cum mie îmi place să fiu om iar dumneavoastră ați fost cuminte, vă mai dau ligheanul ăsta, e nou, că așa e frumos.
Și scoate de sub o plapumă bleu obosită un lighean din plastic gri.
- Nu, mulțumesc, lasă.
Din căruță se ițesc doi ochișori negri – un cățel slab și jigărit, curios și cu chef de joacă.
- Iera la tombelon, l-am luat că murea la noapte, îl duc acasă, mai avem doi. Da nu mai căutați dumneavoastră, poate mai găsiți oleacă de fier să vă dau și ultima târnă, să plec și io acasă la copii?
Am dat o raită completă pe moșie și i-am mai adus ce fier am găsit, plus două scaune pliante cam uzate la care am văzut că se uita cu jind.
- Ie mult, doamnă, ce să vă dau pe ăstea?
- Lasă așa, ia-le.
- Bodaproste, le pun sub nuc, să stăm vara pe ele, sărumâna.
Apoi am luat o pâine, două croasante și o bucată de chec și i le-am dus. Aranja căruța; a scuturat pătura-saltea și a împachetat-o, două bucăți de postav vechi (ie pentru cai, doamnă, că le ie și lor frig), a scuturat și plapuma, apoi a așezat-o cât să stea cățelul bine în ea.
- Bodaproste, mare pomană vă faceți.
Rupe o bucată de chec, i-o dă cățelului, apoi rupe și pentru el un colț de pâine.
- Ie și iel suflet, doamnă, și suferă.
L-am urmărit cu privirea până a dispărut în curbă, în soare; mergea agale pe lângă căruță, mai mângâia cățelul, mai încuraja caii, mai rupea o bucată de pâine pentru el sau pentru cățel.
Eram acasă, era cald, era lumină și am intrat în curte cu fruntea destinsă a zâmbet. Apoi m-am bucurat de coșuri.

* Seara, domnul meu m-a edificat: eram îmbrăcată în blugi și hanorac portocaliu, cu banderolă de flis pe frunte, în pantofi sport din piele cam roșie și cu mânuși în mâini. Curat echipament de țăran.

24 de comentarii:

Anonim spunea...

Da!!da! si acu' cauta niste fire izolate [de-alea pentru curent] si apuca -te si impleteste-le prin leasa aia ca sa intaresti manerele pen'ca pana la primavara e vor usca apoi vor capata un usor joc si apoi...vei bombonii ca se desira...Asta-i soarta lor,sa-mbatraneasca de tineri sa se imbolnaveasca,sa fure, sa cerseasca ,sa se auleasca pe la porti...O liota de copii,una de caini..Poti sa faci ceva pentru ei ???Nu !!Asa au vazut la ai lor ca se traieste asa o duc si ei...La Valceain satul lui tata ,un roman a pus okii pe-o tigancusa,crescuta si destul de instruita de una din femeile de frunte ale satului.Si-a luat-o la el ,i-a facut un baiat de care era tare mandru si de care se ocupa el sa-l invete poezii, sa scrie ,sa citeasca,i-a luat calculator...pe ea o mai carpea ..Dar avea pe sfoara totdeauna rufe spalate 'fest' ordine in casa,boboc...Dar dupa vreo 8-9 ani tigancusa si-a luat campii si-a plecat c-o satra de-a lor si acolo traieste si acu'..ca-i mai simplu...degeaba s-a dus dupa ea ...Asta le felul lor de -a trai...

greenzonelife spunea...

Si mie mi-e drag de oamenii astia sarmani de muncesc ceva in loc sa cerseasca, numa ca io nu pricep de ce fac atatea copii.

cristina spunea...

frumos scris postul asta.

simf spunea...

@Anonim (Anda?) - mersic de pont, zau de m-as fi gandit.

@green - nici eu nu pricep faza cu liota de copii, dar au asa o lumina in ei...

@cristina - daca vine de la tine aprecierea ma onoreaza :)

vic spunea...

oameni si soareci?

orice casa de gospodar are tirnuri, in care se pun chiar si lemne taiate.

DANI spunea...

Simona, parca as sta alaturi si as vedea ce vezi ... tare mi-a placut :)

Iulia spunea...

Mie imi place cum scrii. Citindu-te, am trait toata intamplarea si recunosc ca m-am emotionat nitel... Pe urma am citit comentariile si trebuie sa recunosc ca sunt de acord si cu parerile de-acolo. Pacat ca in loc sa se ridice, poporul asta coboara si nu se mai opreste!

Anonim spunea...

Asa patesti cu astea .Nuiaua tine opareala pana se usuca..Eu am gasit la un tip de la santier niste cosuri dintr-un cauciuc rezistent,exact ca alea impletite.Pot cara si apa si gunoi topit si pamant si zestrea de la bunici, ca nu curge, nu se desira...Am vazut si la un magazinel ,le vindeau pentru damigenele alea de 25l.Dar s-au dat ca painea calda..Anda

Maria spunea...

Pai de-asta au intr-adevar asa o lumina in ei, ca primesc toti copiii trimisi de Dumnezeu, indiferent cat de saraci ar fi. Primesc cu inima buna tot ce le trimite Dumnezeu. Nu cred ca era tigan. Era? Te rog asculta niste conferinte ale pr Nicolae Tanase, le gasesti pe net. E o placere pt mine sa va citesc pe voi, cei care ati lasat orasul pt sat - dar mentalitatea de orasean cand o lasati? Nu simtiti ca ceva nu merge? Acolo la sat, nu va ganditi voi la Dumnezeu, nu va vine, asa, sa va puneti unele intrebari? Cu prietenie, Maria

simf spunea...

@vic - pentru moment am pus niste verze, sa fie contrast fain.

@Dani, @Iulia - multumesc.

@Maria - nu era tigan. cu mentalitatea e mare problema, se ajusteaza ea, dar in timp. si mi se pare aiurea ca acum nu mai gandesc chiar ca un orasean, dar nici ca un taran.

Vitrina Vacii Verzi spunea...

ti-am mai zis eu ca esti tare dupa sufletul meu! mai multe vorbe n-am azi la mine...

simf spunea...

@VVV - mersic :)

cristina spunea...

simona, te rog lasa-ma sa-i raspund mariei aici, ca nu stiu unde as putea in alta parte.
maria, oamenii aceia nu au seninatatea pe chip pentru ca primesc tot ce le da dumnezeu, crede-ma. o au pentru ca au doar cateva griji de baza pe care stiu că şi cum trebuie să şi le satisfaca si atat. plozii pe care-i toarna pe banda rulanta nu-i fac pentru ca le zice dumnezeu sa-i faca si ei aud asta si se supun. nu. o fac pentru ca placerea sexuala le e cea mai la indemana si fac sex pentru ca le place si nu costa. unii se mai imbata (si ei, si ele) si betia ii trimite direct la sex si sexul neprotejat ce sa vezi, duce la procreere. ei fac acesti copii pentru ca nu se gandesc. ei sunt senini pentru ca nu gandesc.
de ce le-ar trimite dumnezeu plozi unor oameni atat de sarmani si nu unora capabili sa sustina financiar o multime de copii?
daca acesti oameni au ceva ce ar trebui apreciat, acel lucru este mila lor pentru animale. este de apreciat ca saracia nu i-a transformat in brute. bruta nu e numai un animal, e un animal fara suflet. omnul care i-a vandut simonei cosurile s-a vazut ca are suflet si da, pentru asta trebuie apreciat.

Maria spunea...

Simona, ce bine!Nu e deloc aiurea, e bine!Pe fondul de cultura existent in tine, schimbarea mentalitatii nu va duce la o mentalitate de taran in acceptiunea curenta a termenului, ci la ceva calitativ superior, stiu ca stii asta. Imi pare rau, nu am blog, nu am nimic decat email, pe care nu-l pot face totusi public, imi cer scuze. Lasa-ma te rog sa-i spun Cristinei doar atat: Cristina, cred ca ti-e greu sa traiesti cu aceasta parere despre oameni. Cu drag, Maria

cristina spunea...

maria, este o parere nu despre oameni, ci despre acel gen de oameni. sunt convinsa ca tie iti este usor sa traiesti avand parerea potrivita despre oameni si mai ales acea convingere ca tot, absolut tot ce se intampla cu fiecare dintre noi - fatalitate sau nu - este de la dumnezeu. nu pot decat sa ma bucur pentru tine si sa-ti doresc tot binele din lume si multa, multa intelepciune. acesta va fi ultimul meu comentariu pe aceasta tema aici, dar pentru ca m-ai inspirat (si-ti multumesc pentru asta), voi scrie o postare pe blogul meu despre acest subiect.

Ada spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Ada spunea...

Hai, postarea ca postarea, da' subtitlul e tare de tot, nici eu n-as fi gasit unul mai bun, mai potrivit!
In rest, ma abtin acum vis-a-vis de comentariile deja afisate. O las pe Cristina in pace azi, dar asta e promotie, sa nu insiste!, dar daca o intalnesc... Mai bine zi-i sa mearga in vacanta cand sunt eu in concediu. Sau invers.
Un singur pont, da-mi voie: nu crezi in Dumnezeu, asta e, nu te baga, nu-ti da cu parerea, poate iti scapa ceva, este alta dimensiune, stiu si eu... Daca, insa, crezi in Dumnezeu (in al Bibliei, nu in unul inventat "din experienta ta" sau mixat din 'n' traditii si culturi), atunci stii ca El ii antreneaza pe oameni ca sa fie capabili de fericire "dincolo", iar fericirea conjuncturala de aici, ca si nefericirea, norocul, ghinionul, "pasa proasta", "mina buna", reusita, esecul, frumusetea, ne-frumusetea, rasul, plansul, despartirea, revenirea, boala, sanatatea, saracia, bogatia, priceperea, nepriceperea, cheful si lipsa de chef, inteligenta, prostia, si multe altele sunt parte din antrenament. Nu suna grozav, stiu, suntem democrati si auto-determinati, culti, pozitivi, rezonabili, da, mai ales rezonabili, si chestia cu antrenamentul "de Sus" nu suna bine, dar asta este, Cel care a zidit lumea, a zidit-o cu reguli cu tot, suntem in joc si e in joc fericirea noastra, aia adevarata, autentica, pe care ne-o putem face, dar nu putem sa o contrafacem, orice am face. Si e chiar frumos si interesant si "adrenalinizant" (ca uite asa se imbogateste limba romana) sa fii in jocul asta in mod constient si asumat. Sigur, daca si crezi in Dumnezeul Bibliei, nu intr-unul mixat din 'n' traditii si culturi.
Cristina, daca mai ai intrebari...

simf spunea...

@Ada - discutia a contiunat aici, vezi si comentariile: http://taceriferecate.blogspot.ro/2012/11/un-comentariu-senin-la-o-postare-de-pe.html

cristina spunea...

eu de data asta nu prea am inteles nimic :)))
eu cred in ce dumnezeu vreau si pot eu, nu in unul impus. nu l-am inventat eu pe el, el m-a inventat pe mine, am aflat despre el mai intai din vechiul testament, apoi din noul testament, am mai citit una-alta si am ajuns la aceasta concluzie: liberul arbitru chiar ni l-a dat sa-l folosim cum stim noi mai bine. restul e istorie.

Ada spunea...

Cristina, "de ce le-ar trimite dumnezeu plozi unor oameni atat de sarmani si nu unora capabili sa sustina financiar o multime de copii?" - sunt cuvintele tale - de aici am inceput ce n-ai inteles tu. De vreme ce iti pui asemenea intrebari in asemenea termeni, eu am inteles ca Dumnezeul acela, cu 'd' mic, ti l-ai carpit tu din niste experiente si lecturi. Sigur ca avem liberul arbitru. Dar si El are liber arbitru. Ideea era ca "antrenamentul pentru fericirea de dincolo" este un joc de doua libertati. Avem libertatea sa raspundem cu dragoste la libertatea plina de dragoste a lui Dumnezeu. Bine ai zis ca El ne-a facut - uite, pentru asta ne-a facut.
Daca te-am iritat, imi cer iertare, daca nu, nu.
Gata, destul despre asta.

simf spunea...

@Ada - pot sa public comentariul de la expatriat, terog terog terogggg

Ada spunea...

Bine, bine, biinneee, dar o sa ma bat cu Cristina Cristina Cristinaaa.

cristina spunea...

ada, trebuie sa ne batem? eu continui sa spun ca nu am inteles nimic, nu ca sa te irit, ci ca sa fiu sincera.
discutia despre dumnezeu este inepuizabila. ca-l scriu cu D sau cu d are mai putina relevanta. daca inteleg cat de cat ceea ce imi transmiti tu, sa cred oare ca vrei sa-mi spui ca am o imagine gresita despre dumnezeu? ca nu mi l-am configurat cum trebuie in mine? ca eu cred intr-un dumnezeu gresit, descoperit din lecturi si experiente? sau ce? daca asta vrei sa spui, eu zic sa ne oprim aici cu "polemica" asta, ca nu cred ca o sa ajungem undeva cu ea. tu nu ai cum sa-mi demonstrezi irefutabil ca gresesc, eu nu-mi propun sa-ti judec imaginea ta despre dumnezeu, deci ce sens ar avea?
daca nu asta ai vrut sa spui, iarasi zic sa ne oprim aici, pentru ca tu singur/a ai spus ca n-ai timp de umblat pe alte bloguri iar eu i-am promis simonei ca n-o sa-i umplu spatiul de aici cu tema asta, caci ce sens ar avea?

Ada spunea...

Cristina, cu D te raportezi la o persoana cu care chiar poti sta de vorba, la care te poti plange, pe care o poti chema, etc. Iar d arata ca socotesti ca este o energie pe care o poti capta, folosi, acumula, sau nu, un fel de curent electric care, daca nu ai nevoie de el, sta cuminte dupa intrerupator si nici nu aprinde becul, dar nici nu te curenteaza. Asta este diferenta.
Si, da, stai linistita, nu intentionez sa te convertesc. Ar trebui sa fii deja convertita ca sa stii ce pierzi nefiind.

4me

stats

:-D