Like?:)

vineri, 7 decembrie 2012

Amestecate retrospectiv

Clar îmi umblă sărbătorile în cap şi zău de înţeleg de ce, colinde n-am auzit, frig nu prea e, a iarnă nu miroase chiar dacă a dat un strop de zăpadă și e primul an în care fetele nu vor mai fi cu noi de sărbători. Încă nu m-am adaptat să fac mâncare pentru două persoane, cantităţile mele sunt pentru patru, îmi fac planuri de dulciuri şi fructe de parcă ele ar fi acasă, iar până la Crăciun mai am o grămadă de lucruri de făcut. Mister total cu sărbătoriada din capul meu, deci să o lăsăm, că mai e cale lungă până atunci.
Gata cu grădina pe anul acesta, așa că pot privi în urmă să văd diferențe, să fac comparații.
- Vegetalele sunt deja pregătite de iarnă, inclusiv zonele cu flori, și spre diferenţă de anii trecuţi acum am folosit la mulcire toate frunzele căzute, n-am mai ars deloc, vor fi pătură caldă de iarnă şi-n primăvară compost hrănitor.
- Nici crengile de la tăierea copacilor n-au mai fost arse ca să scăpăm de ele, le-a folosit domnul meu la făcutul ţuicii (au ieşit 20 şi un pic de litri, deja a dat vreo 7,5 din ei), iar cele rămase vor fi utilizate la făcutul grătarului: am înțeles că şi astă operaţiune are tehnicile ei speciale, iar carnea capătă gust diferit fripă la jar din lemn de prun sau de măr.
- Am acumulat ceva experiență în grădinăreală, dar mai e mult până departe; cred c-am depășit faza cu ruptul plantelor folositoare omului în beneficiul florei spontane necunoscute de mine, dar care, arătând mai falnic, e mai credibil utilă. Sper că n-o să mai ucid plante aromatice prin săpare cu hârlețul după ce cu grijă am mutat o bălărăie suculetă pe post de tarhon, am ferilizat-o cu dragoste, am udat-o și îngrijit-o devotat, până m-am prins ce e ea și am dus-o doamnelor găini ofrandă.
- Încă nu știu să copilesc roșiile (dar am învățat să le tund), frunzele lor continuă să-mi înroșească pielea și îmi provoacă usturimi chiar dacă intru în grădină îmbrăcată în pantaloni lungi și cămașă demin, cu mânuși de folosință unică în mâini. Frunzele de ridichi sunt ciupitoare, sapa e în continuare agresivă cu mine, pământul îmi intră în pantofi orice-aş face şi mă enervează; în continuare îmi displace și ideea de pământ pe mâini, așa că folosesc mânuși. Nici cu papucii de plastic/cauciuc nu m-am obișnuit, de cizme nici nu mai vorbesc.
- Grădinăreala îți dă prilejul să descoperi mușchi de care habar n-aveai că-i ai, dar durerea ascuțită te convinge că a fost doar o ignoranță a ta. În același timp e, recunosc, terapie după o zi de muncă în care am avut creierii pe moațe; satisfacții de-a dreptul am când mă ocup de flori, ele nu cer un volum de muncă atât de mare ca legumele și rezultatele se văd mult mai repede. În plus, nici nu e nevoie de așa multe cunoștințe ca să le îngrijesc și riscul de a greși scade.
- Mălaiul adevărat, de la moară, dă un gust incredibil mămăligii.
- Mi-am propus ca în primăvară să fac răsaduri, deja am cumpărat semințele necesare.
- La trei ani după ce ne-am mutat, am constatat că avem o singură oglindă în casă – cea de la baie.
- Ușor, ușor, mentalitatea de orășean îmi virează către altceva; îmi pasă altfel de pământ, plante, animale, văd natura și oamenii satului cu alți ochi, spațiul vital mi-a crescut iar peisajul din zonă devine acasă cunoscut și dătător de liniște sigură.

9 comentarii:

Iuliana spunea...

moa, cat am ras la faza cu balaria ingrijita:)))
dar am mai avut un motiv, m-am bucurat ca nu sunt singura, eu i-am pus si un bat drept proptea, ca statea saraca intr-o rana si am legat-o cu o sforicica, facandu-i o fundita de zile mari...pana a vazut-o tanti Ioana ..dupa aia iti inchipui ce a fost la gura ei :)

simf spunea...

@Iuliana - eu am mutat-o la loc protejat, omorand tarhonul - el nu era la fel de fatos. i-am pus macerate diverse, am smuls iarba de pe langa ea... :)

CCristinaC spunea...

Faine aventuri!
Imi e dor de vremea cind munceam gradina socrilor. :)

vic spunea...

nici nu stii cit te invidiez ca ai unde iesi in aer curat, sa sapi, sa stringi, sa faci sa dregi cu 3 catei dupa tine cu trei pisoi dupa tine, cu o gramada de treburi care implica o raspundere imediata si mai putina filozofie.

ai tot mai putine sanse de idiotizare si uniformizare, iar odata si odata o sa scapi de tot, intr-un perimetru in care-ti va fi tot mai drag sa muncesti, fiindca munca va fi si respectata. nu stiu daca am scris clar la ce m-am gindit.

simf spunea...

@vic - gradina e terapie dupa o zi cu creieri pe moatze, animalutele sunt psihologii de serviciu. visez sa pot lucra de-acasa, tocmai ca sa nu mai plec. acolo e alta lume, lumea mea.
ceea ce-ti doresc si tie:)

cristina spunea...

mai, eu zic ca prea rau cu buruienile n-ai facut. eu am facut anul trecut deliberat asa ceva. ofticata de faptul ca in gradina mea nu crestea mai nimic, am adus de pe camp numai buruieni cu flori, le-am plantat in gradina si le-am ingrijit. din toate, numai una s-a dovedit a fi perena si mi-e drag de ea de mor.
nu-ti propune lucratul de acasa, te vei plictisi foarte repede si vei vrea sa iesi regulat undeva. iti spune o salbatica si o nesociabila, care dupa 3 saptamani petrecute acasa, se urca pe pereti de liniste si "singuratate", desi visul vietii ei era asta, lucratul de acasa.

Anonim spunea...

Doamne, nici nu stii cat de mult ma regasesc in cele scrise de tine... acum 4 ani stateam pana seara tarziu la serviciu si ajungeam acasa in apartament moarta de oboseala. nu aveam niciodata timp suficient sa termin lucrarile. acum, de cand sunt la casa nu stiu cum fac si la 4 plec de la serviciu bucuroasa ca ajung acasa la gradinita mea. si eu luat-o de la zero in materie de gradinarit si, sa-ti spun ceva: tot in anul 4 am facut si eu rasaduri in casa. Doamne ce recolta am avut anul acesta... numar zilele pana la sfarsitul lui februarie ca sa reincep anul agricol. abia acum constat ca adevaratul inceput de an nu este la 1 ianuarie, ci la final de februarie, cand luna este in crestere... irina

simf spunea...

@cristina - exceptand papadiile, care-mi plac numai prin mai, apoi ma enerveaza, sunt incantata de florile spontane, nuami sa n-apara in locuri nepermise. uneori le las, alteori le smulg. cu lucratul acasa nu stiu ce sa spun. cand am fost in ghips + orteza (si am lucrat de-acasa, nu mi-a tinut nimeni locul) zau nu mi-a lipsit orasul. eu oricum sunt singura in birou si-s zile in sir in care comunicarea se face doar via net, nu scot un cuvant toata ziua. si chiar imi place.

@irina - pentru un "gradinar" exista mai multe inceputuri de an:)

Dani P. spunea...

Unele buruieni frumoase chiar merita cultivate, doar, vorba ta, sa stea la locul lor si sa nu devina invazive.
Eu nu am nici o sansa sa lucrez de-acasa, macar de-as putea ... Gradina e lumea mea fermecata in care uit de toate ... si chiar daca rezultatele nu-s intotdeauna cele dorite, e asa de bine, ca o poti lua de la capat :)
Duminica frumoasa, Simona ! ( de-abia acum am reusit sa intru si sa citesc ultimele noutati, se bloca pagina ta de vreo doua zile incoace ... )

:-D