Like?:)

vineri, 29 iunie 2012

Noutăți și nu prea


Ploile din ultima vreme alternând cu soare au făcut toate vegetalele noastre să explodeze evolutiv. Bamele care erau în stand by de-o eternitate brusc s-au ridicat vreo 10 cm, varza s-a înălţat şi ea, pletele morcovilor au crescut rapid, patisonul e deja steluţă, fasolea are flori și teci verzi, ceapa şi usturoiul se apleacă spre pământ. Sfecla roşie şi ridichiile negre sunt măricuţe, roşiile prind rod, o parte din ardei au înflorit (cei mexicani sunt în continuare minusculi), pătrunjelul şi ţelina de frunze sunt covor verde şi peste toate domină prin înălţime pălăriile mărarului.
Am terminat de cules vişinele (recolta acestui an s-a ridicat la vreo 3 kg), domnul meu a costit căpşunele, am mutat prazul și conopida, copilul nr. 2 a completat bocoliul, măcrişul are cam 15 cm, rubarba e ascunsă în bălării, iar cartofii n-au gândaci de Colorado.
La capitolul fructe încă stăm bine, vântul turbat a scuturat destule, dar oricum erau dese, zmeura se coace uşurel şi merele văratice au prins deja gust. Au apărut scaieții vineți, acum sunt albăstrui, aştept să se facă mov, am plantat echinaceea din ghivece în grădiniţa de flori, lângă tuia, au înflorit floarea de colţ şi toţi călţunaşii, trandafirul căţărător are două flori, nu e tocmai violet, ci mai mult un roz închis, dar miroase bine. Am legat asterul, ciulinii şi tufele albe, a înflorit limba mielului și e tare drăguță, iar garofiţele ne îmiresmează delicat serile, când se răcoreşte.
Tot seara, temperatura cere mânecă lungă şi mare plăcere îmi face, mai ales că ţânţarii au dispărut ei ştiu unde şi inflaţia de lăcuste de toate culorile s-a diminuat. Pisicile şi câinii par a nu mai avea purici, ci doar plete în exces ce trebuie periate mereu, găinile au scăpat de păduchi, trandafirii nu mai au nenumărate şi divers colorate insecte.
Prin casă şi curte, urme fine de schimbări; repararea bolierului pe lemne merge uşurel (exteriorul focarului e curăţat, urmează să-l pictăm cu aurolac, fundul găurit al rezervorului a fost deja tăiat, a croit domnul meu unul nou căruia urmează să-i decupeze trei cercuri şi apoi să-l sudeze), în baie ne-a crescut o etajeră nouă făcută de R. din inox (ultima lui pasiune de hobby - cumpără la kilogram bucăţele de inox de la fiare vechi) şi cam atât.
Dar vine iarăși sfârșitul de săptămână și știu eu că se va schimba ceva în decor.

Redevenind copii

La 29 iunie 1900 de năștea Antoine de Saint-Exupéry.







La mulți ani Sfinților Petru, Pavel și Mircea!

Fructe de iunie








miercuri, 27 iunie 2012

Călţunaşi






Floarea de colț

 O cheamă Leontopodium alpinum, am cumpărat-o în aprilie 2011 de la simfonie, de la doi tineri drăguți cultivatori de flori din Prahova. Nu e pretenţioasă, n-o atacă dăunători. Mi-e nespus de dragă.



marți, 26 iunie 2012

Când ești om cu țăranul nesimțit


Să fii orășean mutat la sat echivalează pentru populația băștinașă prestatoare de lucrări agricole cu a fi mare bancher care oricum nu are ce face cu banii; orice fac e contabilizat exact la preț pe oră, indiferent de randamentul pe care îl au la muncă, iar dacă nu le oferi trei mese pe zi, băutură și cafea deja se uită strâmb la tine.
Aveam nevoie de o femeie la săpat și plivit în marea noastră grădină de un pic peste 100 mp. Nea Sandu, priceput în toate, mi-a spus cinstit că lui nu-i place să grădinărească dar, cum „muierea” lui „i-a făcut bucata” și a plecat la muncă în Austria, iar el apucase să promită din toamnă că ea se va ocupa de grădina noastră, s-a simțit dator să ne găsească pe cineva. Și ne-a adus o pupăză, pe principiul că e și ea tânără, îi e vecină și să câștige și ea o pâine. Am fost de acord, cu toate că la ce privire pierdută avea am suspectat-o că nu e în stare să facă nimic; dar nimeni nu se naşte învăţat şi, cum experienţa se face în timp, hai să-i dăm fetei o şansă.
Vine mamzela vineri seară întru văzut ce are de făcut sâmbătă.
- Trebuie, în ordine, copilite, legate și săpate roșiile, tăiate bălăriile de pe alei, săpați ardeii, cartofii, bamele și, eventual, plivite ceapa, ridichile negre și usturoiul.
- Aaa, io nu știu să copilesc.
- Dar să sapi știi?
- Ei, cum nu?
Nea Sandu:
- Vin eu, doamnă, mâine pe la 9 și copilesc roșiile, le leg și le sap.
Cum vineri noapte am dat rock la toată liziera (că-n sat nu se aude), am jucat table, am băut pălincă de Satu Mare, am cântat şi am dansat până după ora două, sâmbătă dimineaţă s-a trezit domnul meu s-o aştepte pe individă (eu oricum nu funcţionez în parametri normali la primele ore, pentru mine 5 am e mai repede oră de mers la somn, nu de trezire). Am făcut ochi pe la 8,30, mi-am luat cafeaua şi am mers în grădină. Mamzela plivea ceapa; nu mi-a convenit, îi spusesem că-i la capitolul eventual, dar... treacă de la mine.
A venit nea Sandu, s-a mişcat în stilul lui, ca o furtună, a terminat rapid („Aoleo, doamnă, ce mocăită e asta, n-o mai duc niciodată nicăieri!” „Las-o, nea Sandu, e mică şi ea, învaţă, dacă noi n-o primim, cine s-o ia la muncă?”), s-a uitat la pomi şi vie, am făcut planuri pentru sâmbăta viitoare și listă de cumpărături (6 saci de ciment, o căruță de balast) şi a plecat fericit cu aparatul de pirogravat pe care îl avea domnul meu de când era în gimnaziu (nea Sandu face iarna obiecte decorate din lemn, că nu poate să stea degeaba).
Am rămas în contiuare în grădină, mai smulgând ceva bălării, mai săpând cu săpăliga de floricultură în zonele unde puteam să intru (încă îmi e interzis – și chiar mi-e greu – să stau aplecată sau să merg pe terenuri în pantă sau accidentate) și ținându-i pupezei companie. Am aflată că o cheamă Cristina, e dintr-un sat sărac din Oltenia, are 20 de ani și s-a măritat la 15 ani ( :-O ). Are 8 clase, nu e măritată cu acte, soțul ei n-are serviciu, ci lucrează cu ziua și locuiesc cu părinții lui într-o casă bătrânească.
Cum mi se pare inuman să muncească cineva în plin soare la orele toride ale prânzului, spre ora 12 am convenit cu ea să meargă acasă și să se întoarcă la 5. Am întreabat-o dacă vrea să-i dau bani ca să-și cumpere ceva de la magazin, i-am povestit cât consider eu că valorează munca ei și că înțeleg că e la început și nu stă prea bine la capitolul randament; i-am dat 20 de lei (cu toate că nu merita nici 15, dar nu i-am spus), am întrebat-o dacă e bine, ea a părut mulțumită și a rămas că ne vedem la 5.
Pe la 1 sună foarte jenat nea Sandu; mamzela era profund nemulțumită, că ea nu mai vine, că trebuia să-i dau măcar 30 de lei și două mese, că ea dacă merge la sapă la porumb ia 50 de lei în 12 ore. Ce a prestat fata: a plivit cam 6 mp de ceapă, a tăiat bălăriile pe vreo 12 ml de alee între straturi, a săpat opt cuiburi de ardei, a strâns și a dus bălăriile rezultate la ars. Totul a durat spre patru ore şi, cât de nepricepută sunt eu, în condiții normale aş fi terminat în maximum o oră și jumătate. N-am prins nici ce regulă de trei simplă a aplicat ea de i-au ieșit 30 de lei în 4 ore, dar de enervat m-am enervat.
Domnul meu l-a rugat pe nea Sandu să-i dea el 10 lei (eu n-am fost de acord, dar dacă apărea pupăza în zonă cred c-o aruncam peste gard) și a rămas să vorbim sâmbătă.
Sper să nu mă mai întâlnesc vreodată cu pupăza. În afară de faptul că o voi înfrunta în public, că o să am grijă să-i fac reclamă negativă între vecinii venetici (sursele financiare principale), voi aplica o cutumă a satului care contravine flagrant cu regulile în care am trăit până acum: celui care nu e om nu-i răspunzi la salut.
Din primăvara ce vine nu mai plantăm în grădină decât ce putem îngriji noi. Dixit!

Culori









luni, 25 iunie 2012

Ajun de Sânziene


Întâi a fost cald-uscat de pământ arzătoriu, chiar dacă udam plantele seară de seară. Cu nenumărate mărci de purici şi păduchi pe plante, pe găini, pe câini şi pe pisici (picăturile pe ceafă s-au dovedit ineficiente, stropirile – utile pe perioadă foarte scurtă). 30 şi de grade ziua, peste 20 noaptea. Aer arzător, praf, uscăciune. Vreo zece zile.
Ploaie, Doamne, ploaie/Locul să să-nmoaie...
Şi-a plouat. Mult. Repede. Vălurit. Rotit. Învăluit. Cu vânt. Şi tunete. Şi fulgere. Şi-un un strop de grindină.
Ploaia a făcut curentul să pice vreo două ore, a izolat antena parabolică de orice satelit, a culcat tufele de aster, călţunaşii, ardeii. A rupt crengi de salcie, a scuturat de fructe prunii şi merii, a rupt flori de trandafir. A croit poteci nispoase, a speriat câini şi pisici, a îmbăiat terasa şi chioşcul. A adus cohorte de ţânţari şi de melci.
A răcorit aerul, a spălat praful, a ostoit setea pământului, a tăiat drum pâraielor.
Am umblat pe amurgite desculţă prin apă, cu ploaia în păr, cântând Singing In The Rain.
Mai vreau.

Bună dimineaţa!








marți, 19 iunie 2012

Sirop de mentă în doi pași


La cererea cititorilor noștri – care sunt mai deștepți decât ai lor -, prezentăm astăzi minunata rețetă de sirop de mentă inventată din motiv de lipsă a uneia încercate deja de alții mai pricepuți într-ale DIY-ului bucătăresc.
1. Se trimite copilul nr. 1 din dotarea fiecăruia (dacă nu există în zonă, prințesa sau prințul consort) la tuns tufele de mentă, nediscriminatoriu, amestecând senin menta light cu cea lemon, menta ciocolată cu cea heavy. Se duc smocurile vegetale pe blatul din bucătăria de vară unde se curăță frunzele de pe tije și se pun într-un castron de culoarea coniacului. Bețele rămase se taie cu foarfeca în bucăți de 10-15 cm, în funcție de diametrul vasului în care vor fi fierte, și se pun și ele în alt castron de culoarea coniacului, dar un pic mai mic. Se ia una bucată mâță Mașa din chiuvetă și se pune cu viteza inițială v0 pe pământ, se spală chiuveta, apoi se spală tijele și se așază delicat în tuciul pentru gemuri (tijele – un smoc cu diametrul cam de 4 cm), se pun cam 3,5 l de apă, se adaugă capacul negru și se fierb la foc mic pe aragazul din bucătăria de vară vreo 20 de minute de la primul clocot. Între timp se spală şi frunzele – cam o farfurie adâncă (nu uitaţi s-o scoateţi şi de astă dată pe Maşa din chiuvetă) - şi se pun şi ele în tuci fix înainte să închidem focul. Cum deja e târziu și mâine dimineață mergem cu toții la serviciu, lăsăm recipientul cu capac cu tot pe aragaz până dimineața, când se ia recipientul și se plantează în frigider, să aibă confortul necesar până venim noi de la muncă.
2. După aglomerația cotidiană din trafic și dușul de sosire acasă, se strecoară decocto-infuzia (rămân cam 2 l) și se pune la fiert cu 1 kg de zahăr tot pe foc mic; se verifică din când în gând, dar oricum nu ajută la nimic, că tot în vreo 4 ore fierbe, chiar şi atunci când nu ne gândim să-i strângem spuma şi dă cu elan în foc. Când ne plictisim, facem o probă de control, că oricum nu-l mai lăsăm la fiert, că s-a dus răbdarea (fie se scoate sirop pe o farfuriuţă şi se pune 5 minute în frigider, fie se pune o picătură de sirop într-un pahar cu apă rece) şi după ce am pus în sticle produsul final – pe blatul din inox de lângă aragaz că aşa le place doamnelor sticle, să aibă metal sub ele când la binecuvântăm cu ceva fiebinte - vedem şi rezultatele probei cu farfuriuţa, nu de-alta, dar măcar să ştim cum a ieşit. Sticlele fiebinţi se înfaşă cu tandreţe fiecare în câte o foaie dublă de Kamikaze sau în ce mai are omul prin casă, apoi se cazează în cuvertura de catifea reiată aşezată pe gresia din locul de masă, de preferinţă într-un loc unde scade probabilitatea împiedicării de ea.
După, urmează fazele enervante cu spălat aragaz lipicios şi vraful de vase pierderi colaterale în războiul cu conservele de iarnă, timp în care medităm profund asupra întrebuinţării pe care i-o vom da noi minunii pe care tocmai am făcut-o, dar am uitat s-o gustăm.

Pentru oamenii grăbiți sau foarte eficienți, urmează varianta rezumată: se face un decoct dintr-un smoc de bețe de mentă cu lungime medie 12 cm și diametru 4 cm și 3,5 l de apă; înainte de închiderea focului se adaugă o farfurie adâncă vârfuită cu frunze de mentă – infuzia clasică; după răcire, vasul se pune la frigider până a doua zi, când se strecoară și ceaiul concentrat se pune din nou pe foc mic vreo 4 ore, cu 1 kg de zahăr (din cele 3,5 l de apă inițiale ies 2 l de ceai și la final 1 l de sirop).

P.S. De dimineaţă am gustat siropul; prima senzaţie a fost de dulce (nu dulce leşinat), apoi de foarte rece – fuu-fuu – şi mi s-a desfundat nasul. Eu zic că e de bine şi deja mă gândesc la o îngheţată de cafea cu sirop de mentă deasupra. E clar, mi-e cald deja.

L.E. Văd că postul e văzut de multe persoane, așa că dau și impresii ulterioare: siropul e super, dar cu cât trece timpul își pierde din aromă, la final de ianuarie abia se mai simte. O variantă mai bună e rețeta de sirop la rece, cu apă fiartă și răcită, zahăr și sare de lămâie. Un smoc generos de mentă, 2 l apă fiartă şi răcită, cam 1,25 kg zahăr, o linguriţă de sare de lămâie. Puse în borcan, căldură (nu în soare), 3-5 zile (până se dizolvă zahărul), amestecat o dată pe zi. Se strecoară, se pune în sticle şi se depozitează în beci.

La aniversară


Zău de nu mi-aş dori ca, măcar vara, săptămâna de lucru să aibă două zile şi week-end-ul cinci. Jur că n-aş lenevi! Două zile sunt mult prea scurte, mai ales când ai doi musafiri (părinţii domnului meu), o aniversare (R.), mâncare de făcut pentru copilul student venit la aprovizionare pe final de sesiune și mai vrei și să intri prin grădină, să joci o canastă, să vegetezi în hamac... Multe fuseseră programate, mai nimic realizate însă, pentru că R. s-a distrat în primă fază cu bucşe bielete frâne, împreună cu un vecin posesor de văr cu rampă, apoi cu îmbăiat găinile – 2 -, cocoşul şi puii – 12 -, întrucât erau mândrii posesori a nenumărate feluri de păduchi (infestare majoră, aşa a spus tanti tehniciana; dacă mai adăugăm și alte soiuri de păduchi ce apar săptămânal pe trandafiri, cred că punem de-un cuprinzător insectar). Acum găinile sunt cazate temporar la lemne, de unde au fost evacuaţi câinii – care au comentat, dar slab -, până ce curtea lor va fi în mai multe etape chimizată cu elan, vermorel şi insecticid special, 400 lei litrul. Coteţele și cutiile postament sunt, conform sfaturilor specialistei, deja scrum - suntem piromani dovediți -, le trebuie făcută găinilor un fel de volieră în care să doarmă şi care, dacă se poate, să nu aibă lemn, sau să fie bine îmbibat cu ulei ars.
Cum păsările au devenit brusc urgență (adică în momentul în care ne-am prins noi, că ele n-au vrut să ne spună nimic), boilerul pe lemne, care, după cum era prognozat încă din vara trecută, iar a început să curgă, n-a mai fost atacat cu sudură, conform programării; doar l-a scos domnul meu ajutat de nea Sandu și probabil baia va intra în reparații și zugrăveli într-un termen nespecificat pentru moment, dar presupun că până în toamnă.
Având atâtea mijloace de divertisment la categoria libere impuse, muncile agricole au fost lăsate pe încetișor spre deloc și s-au rezumat la udat grădina, legat vreo șase roșii, scos cresonul, mortici-it trandafirii, udat florile din ghivece, strâns un castron de căpșune, cules recolta de 1,3 kg de vișine (pentru vișinată), tuns menta și pusă o parte la uscat, o alta la făcut lichior și restul sirop (a ieșit cam un litru, dar tare fain). Schimbări prin zonă nu prea sunt, doar că au înflorit castraveţii şi m-au luat prin surprindere, sunt încă mici-tufă și nu mă așteptam să îndrăznească, iar roşiile apărute spontan pe locul unde au fost plantate cele de anul trecut m-au făcut să mă mir: sunt mari şi au deja rod legat, ceea ce nu li se întâmplă celor puse sub formă de răsad.
Înfloresc macii în multe culori, amestecul de flori de gazon continuă să mă uimească (uite, a mai apărut o chestie bleu şi încă o ceva roşcată), zmeura a început să se coacă, pomii cer proptele îngenuncheaţi de fructe, iar Maşa doarme în chiuveta de la bucătăria de vară (asta când nu prinde şoareci din lizieră şi-i aduce să se joace cu ei, de preferință în casă).
După ce au plecat cosaşii cu gugălul (mă gândesc la Templierii Neliniștitului, care ajung în satul Onlain al cărui înţelept se numeşte Moş Gugăl), au sosit cosaşi cu tractoraş şi motocoase, prilej cu care m-a izbit o bruscă, instantanee și dintr-o dată revelație: termenul bucolic a capătat valenţe noi în mileniul trei, ce implică obligatoriu motorizare în doi timpi.

luni, 18 iunie 2012

Filosofie cu noaptea-n cap


Dis-de-dimineață, domnul meu și cu mine; din depărtări se aude mugetul unei vaci.

- Auzi o vacă în rut.
- Se spune că i s-a făcut de goană. 
- I s-a făcut de taur.
- I s-a făcut de veterinar*.
 
Pufnim amândoi în râs. Ce ți-e și cu tehnologiile moderne de creștere a bovinelor în mod tradițional...

* Cele vreo patru vaci din sat sunt toate Holstein și la ele se practică inseminarea artificială făcută de veterinar cu material provenit de la ferme de recoltare.

Trandafiri de iunie









4me

stats

:-D