Like?:)

marți, 23 aprilie 2013

Acceptare


De când ne-am mutat, pe uliță erau ceva copii mici, dar între timp au apărut încă vreo 5-6 și tare mă bucură să-i văd alergând, jucându-se, râzând, cerându-ne atenție. Cu toții sunt volubili și veseli, lumea e toată a lor, sunt firești și plini de energie. D. este una dintre fetițe (doi ani și-un strop). Mi-e dragă, e un copil cu bujori în obraji, crescut în libertate, fără mofturi și pretenții exagerate, hrănit bine, strunit, dar căruia adulții îi acordă multă atenție, îi explică, îi dedică timp. Uneori ne oprim să vorbim cu ea, îi ducem minunățele (de la jucării la prăjituri și trăsnăi diverse), iar ea are mereu ceva să ne povestească (acum chiar înțelegem ce ne spune).
Duminică dimineața. Pe terenul de mai jos de noi, A., cu capra și cei doi iezi la păscut, o ține în brațe pe D.; fetița mă vede în curte, se agită și vrea jos. Mă urc pe buturuga specializată întru admirat panorama și munții și intru în vorbă cu fătuca. După explicațiile de rigoare de ce am mânuși că nu e frig și unde e pisica niagă, plus lămurirea altor neliniști existențiale ale ei, o întreb:
- D., cine sunt eu?
- Cocoana din dial.
- Dar el cine e? (și îndrept privirea către domnul meu)
- Veșinu Codisă.
A încercat mama ei să îmi explice că fetița face confuzie, că vorbește despre fosta proprietară a casei (noi ne-am mutat înainte să se nască D.), că așa vorbesc copiii aiurea; pe mine m-a distrat faza copios, mai ales că D., cu hotărârea specifică a copiilor când știu că au dreptate, s-a revoltat continuu și a comentat.
Sunetul telefonului m-a făcut să închei discuția, cu ceva regret, că D. era tare hotărâtă să-mi mai povestească ea știe ce. Pe seară, vorbesc pe tema dată cu domnul meu; știam și că el e Vecinul, și aflasem că i se spune Codiță (când ne-am mutat avea plete strânse în coadă, între timp s-a tuns, dar porecla a rămas), că lumii i se pare că-s domniță - adică mironosiță, că doar port uneori pălărie de soare și am mânuși când intru în grădină -, dar ideea de cocoană m-a amuzat teribil. Dacă e s-o iau după DEX, fiică sau nevastă de domn nu sunt, nu fug de muncă, așa că trebuie să aleg între doamnă bine îmbrăcată, de la oraș sau trufașă, infatuată, mândră, semeață. Și zău nu suspectez că termenul e admirativ necondiționat. :)
După trei ani, nu (mai) sper și nici nu-mi (mai) doresc să mă împământenesc în ochii satului, să fiu altceva decât domnița/cocoana și ştiu că voi fi mereu vinitură, venetic. Nu merg la cafea cu vecinele, nu participăm la sindrofii, nu mergem la biserica din sat – fie ea și monument de secol XVIII. Recunosc riveranii numai dacă-s în zonă și nu știu cum îi cheamă, socializez cu vecinii câte zece minute săptămânal la bancă (domnul meu e mai puțin sălbatic) în drum spre casă, nu ne intră nimeni în curte neanunțat, facem troc, ne ajutăm reciproc, cu dom'colonel ne și vizităm la o bere, o cafea, o discuție (și chiar ne place). În condițiile date, avem niște vecini minunați și nu văd de ce-am schimba datele problemei.
Sunt cocoana din dial și mi-s cam mândră de asta. :)

19 comentarii:

Brindusa spunea...

Si noi suntem veituri si nici noi nu cunoastem decat vecinii si sincer nu stiu cum ii cheama pe unii dintre ei:))

Viata la tara spunea...

Si eu as fi mandra. Nu de alta dar daca m-as bucura de lipsa de atentie a vecinilor pret de vreo...5 ani sa zicem, as fi cel mai fericit om. Si mi-ar placea sa si invete sa nu mai intre in curte cand le pofteste inima dar aici cred ca deja sunt idealista!

vonheizer spunea...

:))) Iti dai seama ce vinituri suntem noi in micul orasel din Ungaria :))) mai ales ca eu nici nu stiu ungureste. Norocul nostru ca, fiind orasel de granita, mai sunt unii care o rup si pe romaneste. Dar dam din maini la greu cand se mira de gradina noastra si trebuie sa le explicam ce si cum am facut. E fain sa fii cocoana :))

simf spunea...

@Brandusa - nu cred insa ca va deranjeaza :)

@Viata la tara - noi in prima faza am incuiat portile si s-a obisnuit una lume cu deprinderi nu tocmai agreate de noi ca poarta e incuiata si trebuie sa sune. stiu, asa e modelul la sat, dar mie nu mi se potriveste modelul asta.

simf spunea...

@vonheizer - tu esti de-a dreptul cocoana daca nu stii nici limba :)) daaar ai avut ocazia sa inveti limba gimastica:)

Scutaru spunea...

Păi și ce, nu e foare bine așa? :) Facă lumea ce vrea, câtă vreme dă numai din gură și nu ne afectează, bună ziua! Cu neintratul în ogradă la fel. Comenteze ce vor, dar fără acceptul proprietarului nu mișcă nimeni în bătătură. Ați procedat foarte bine. :)

Aurelia spunea...

Foarte tare! Copii sunt cei mai sinceri! Eu cred ca e si oarece admiratie din partea vecinilor tai.

MariaS spunea...

Hahahaha, m-ai facut sa rad !Adevarul asta este, suntem si vom fi venetici tot restul vietii.Chiar azi ma gandeam la acest lucru , ca nici eu nu-mi cunosc vecinii decat din vedere , mai vorbesc cu vecinii din spatele casei ( peste gard ) ce sunt si ei veniti de la oras...ca nu merg si nu voi merge niciodata la sindrofiile din sat ( gen hramul bisericii ) ca nu merg la biserica si nu voi merge ( aceasta repulsie mi-au creat-o preotii si masinile lor de lux !!! ) -asta nu inseamna ca nu sunt credincioasa si DA sunt de acord sa stam cu poarta incuiata.Trec diversi cetateni "turmentati" ce au sa-ti spuna -sa-ti ceara -ceva !Ca ,de...esti avut, ai avut bani sa-ti cumperi o casa , sa o modernizezi, sa-ti faci trotuare si sa iti pui gazon !!!
Nu stiu , daca avem vreo denumire in sat , dar mi-am amintit o faza haioasa- o matusa ce s-a mutat intr-un catun uitat de D-zeu , cu vreo 20 de familii a "primit " denumirea de Doamna CONTESA :))) pentru ca ea nu cara apa cu cobilita la fel ca toate celelalte femei din sat :))

simf spunea...

@Aurelia - crezi tu? eu n-as zice, mai mult o doza de respect generata de teama de necunoscut, sunt atipica standardelor zonei.

@MariaS - gazon? blasfemie! acolo tre sa creasca un porumb, un dovleac, un cartof :) de la cocoana la contesa e cale lunga si ma tem c-am pierdut trenul :)

cristina spunea...

da, dar iti dai seama ce privilegiata esti ca ai avut de la cine sa afli cum ti se spune? mie nu stiu cum imi spun vechii, dar nici nu ma intereseaza, ca simt ca nu e de bine si ce nu stiu nu ma poate supara. fiecare cu ale lui, dar iti spun sincer ca am de gand sa imi mai extind gama de cunostinte din sat, prin vecina, care e o doamna de societate si se viziteaza cu lumea buna din sat. am de gand s-o rog sa ma introduca si pe mine in cercul ei, caci va fi nevoie vreodata, cine stie.

Brindusa spunea...

Nu ne deranjeaza si la noi poarta sta inchisa si soneria scoasa din priza ca altfel suna pana se strica :)))

MariaS spunea...

Da, am avut si noi sonerie la inceput,dar s-a stricat repede ca a sunat incontinuu de sarbatori si si-a dat duhul !Cat despre cunostinte noi, in sat m-am lecuit.Ultima discutie cu o consateanca ce ne mai vizita a fost despre spalatul zilnic :)). E prea scump sa ai boiler si sa il tii in priza tot timpul ! Ce atata spalat ??? Sambata baie si gata !!! Cat despre gazon....esti puturos daca ti-ai pus gazon si nu "dumate "-adica rosii :)))))).

simf spunea...

@cristina - te pregatesti sa intri in societate :))

@Brandusa - asa, asa:)

@MariaS - noi avem sonerie radio, cedeaza repede acumulatorii si-am scapat, vezi mai sus solutia Brandusei:)
daca e scump curentul, apa se poate incalzi la soare, chiar pe furtun. sau e de preferat stratul anti-tantari de transpiratie?:)

Iulia spunea...

Hai sa-ti povestesc alta: soacra mea, nascuta si crescuta la tara, la Sapoca, maritata in apropiere, la Plescoi, s-a mutat in Bucuresti acum 35 de ani. Dorinta ei cea mai mare a fost sa renoveze si sa extinda casa de la tara si sa stea acolo macar pe perioada verii. In 2003 si-a vazut visul cu ochii: inca o baie in casa, bucatarie cu faianta, gresie, hota, parchet peste tot, inca doua camere mari de tot, terasa mare acoperita, pe urma magazie mare pentru toate hangaralele, loc de facut tuica, de pus butoaiele... tot ce trebuia. De atunci se duce mereu si petrece vara acolo, din aprilie pana in octombrie, cu gradina ei de legume, cu via, cu nucii... Nu tine animale pentru ca n-ar avea rost odata ce toamna se intoarce in Bucuresti. Intr-un fel ea nu e venetica, ci s-a intors la origini. Are rude, fini, cumetri, cunoaste pe toata lumea, vecinii ii stie de 50 de ani... Cu toate astea nu-i mai place sa se trezeasca in mijlocul casei cu tanti Fifica sau lelea Vivica. Asta o enerveaza cel mai mult. A inceput sa puna zavorul, dar cunoscutii stiu pe unde sa bage mana ca sa deschida. A fost nevoie de discutii relativ dure si taioase ca sa inteleaga toti si sa nu mai intre singuri in curte daca gasesc poarta inchisa. Pun pariu ca si pe ea o vad un pic "cucoana".

simf spunea...

@Iulia - pai si ce, nu e?:)

Iuliana spunea...

Deci asa...
La noi e altfel. Lucian e Luciane sau vecine, eu sunt doamna.
Si cand vorbesc cu Lucian de mine tot asa imi spun : "a zis doamna", "dar poate vrea doamna".
Nu ma deranjeaza pentru ca prin felul asta ii tin la distanta, eu nu sunt foarte prietenoasa, nici foarte vorbareata, nu-mi place sa cer si sa dau, nu-mi plac vizitele insistente si -mai ales- neanuntate.
In curte nu mai intra nimeni de frica cainilor care stau liberi, poarta-i descuiata mereu.
Nu-mi cunosc decat trei vecini si e suficient.
E foarte bine asa cum e.

simf spunea...

@Iuliana - "tarancile de rit nou" se pare ca nu accepta sa le sufle lumea-n ciorba :))

cristina spunea...

da, da, dar daca vi s-ar strica masina, ce-ati face? cu ce v-ati mai duce la munca dimineata? eu am patit-o de cateva ori si m-au scos din incurcatura taman vecinii, ca cica in maxi taxi oricum nu m-as fi putut urca, vine plin de la capat.
si da, simona, ma pregatesc sa ma infiltrez in inalta societate a satului :))) la primul bal, acolo mi-s :)))

simf spunea...

@cristina - maxi-taxi, avem statii pentru 3 rute in preajma (300m-1.2km), ca vecinii merg fie in mioveni, fie la campulung, doar unul merge in pitesti, dar incepe programul la ora 10, deci pica.
astept impresii de la primul bal :))

4me

stats

:-D