...Nu mai împăunez oamenii cu calităţi
pe care nu le au, încerc să-i văd cum sunt, fără să investesc
în ei, să-i construiesc eu altfel decât sunt.
...Încerc să fac ceea ce-mi place doar,
iar când trebuie să fac ceva neplăcut caut să găsesc părţi
bune în neplăcut; fie şi ideea de a face cât mai bine şi cât
mai repede ce e de făcut, ca apoi să mă pot ocupa de ce-mi place,
ca o recompensă.
...Sunt din ce în ce mai sucit-selectivă;
particip din ce în ce mai rar la diferite evenimente şi sindrofii,
şi doar dacă mă atrage situația în sine, fără obligații
sociale. Dacă suntem ceea ce mâncăm/bem, suntem ceea ce privim,
ascultăm, citim, simţim.
...Acasă e un sanctuar în care intră
doar cine merită, nu mai fac compromisuri cu cei care vor să ne
calce pragul; și refuz invitațiile lor.
...Ușor-ușor, învăţ să aştept fără
să mai fiu agitată, avem prea puţin timp să-l irosim în
enervări.
...Sunt ceva mai empatică, mi s-a mai
domolit sarcasmul, dar sunt mai fermă în privinţa sancţionării
imposturii şi a lucrurilor mărunte cu care alţii vor să-mi sufoce
viaţa.
...Mă simt ca-n vacanţa de vară, da, am
multe de făcut, nu-i nimic aşa presant, avem timp pentru toate.
11 comentarii:
Cum reusesti?
Ai mare dreptate, ne incarcam de "sarcini", fara sa avem nevoie de ele
Si la noi vizitele sunt rare si facute doar de oameni dragi noua:)
De sarcini incercam sa scapam usor usor. Simona scrii atat de frumos, te citesc cu mare drag:)
@Angelikue - dand un pas mai in spate, ca sa pot vedea mai mult din imaginea de ansamblu. atunci amanuntele se pierd in decor.
@Brandusa - multumesc :)
e liniste si-n suflet si-n minte, nu-i asa? Si-i frumos. :)
Ai dreptate, casa e un sanctuar. In tinerete aveam prietene care ma vizitau. Cu vremea, am rarit vizitele pana la a ajunge se le refuz autoinvitatiile. Acum, sunt in alta tara. Aici oamenii au mai multe rezerve fata de vizite. Si e absolut normal sa fie asa.
Iti doresc o seara frumoasa, Simona!
aplicand mare parte din ceea ce scrii tu aici (din felul meu de a fi, nu pentru ca asa mi-am propus) de cand ma stiu, am fost catalogata de cam toata lumea ca "salbatica". toata lumea inseamna si cei foarte apropiati. ma bucur pentru voi ca ati ajuns la un mod de a trai cu cat mai putine compromisuri, de comun acord.
@cristina - pe vremuri, mi se spunea ca sunt "un pic asociala", acum se spune printre randuri ca-s de-a dreptul sociopata :D
cand ai spus asta prima data, mi-a venit sa rad, pentru ca mie mi-ai parut foarte prietenoasa, sociabila si cu multi prieteni, facuti cu mare drag si usurinta. daca tu esti asocial, eu sunt de-a dreptul pustnica, dar nu ma "simt" :))
@cristina - eu n-am decat 2 faze: ori complet deschisa, ori muratura de prima mana :D
Deci, înțeleg că variantele sunt următoarele:
- nu sunt defect, sau
- nu sunt numai eu defect.
Dragă Simo, articolul acesta este exact pe gustul meu și, oricum ar fi, eu zic că e de bine.
@AC - incercand sa iei "pulsul" comunitatilor mici, vei vedea ca ritmul e cam asta, chiar mai asezat. deci nu suntem defecti, ci tindem spre normalitate.
Trimiteți un comentariu