Like?:)

luni, 8 aprilie 2013

Vesperală


Vineri spre seară, pe terasă, cu agenda specializată în față, fac și refac planuri; lângă atelierul lui, domnul meu lustruiește tânguit cu polidiscul și o perie viitoarele jardiniere de aromatice.
În bucătărie, Jinx vânează o măslină verde; pe sub rafturi, pe sub frigider, pe sub mașina de spălat. Stă răstignit pe-o parte și delicat bagă lăbuța dedesubt să-și recupereze prada. O dată cu măslina, de sub frigider scoate și praf – așa e Jinx, generos, el mereu ne ajută -, și prada ușor frăgezită. Zombie doarme în locul de masă pe pernele scaunelor, cu o labă atârnând și capul într-o poziție ce nu pare deloc comodă. Mașa caută un loc numai ea știe în ce scop, că niciunul nu pare s-o satisfacă. Castor și Hades educă simultan și gălăgios, la lemne, aceeași minge de tenis; Polux îi privește înțelept din mijlocul aleii și asigură cu o labă un os preistoric a cărui culoare virează deja către gri.
Domnul meu se oprește, câinii tac și ei; pentru moment liniștea îmi țiuie în urechi, apoi, ca la un semn, păsăretul cântă apusul cu cinteze primadone, cocoșul se laudă, apoi își cheamă zgomotos nevestele; iar a găsit vreo râmă.
Jinx iese pe terasă, se linge pe bot – a mâncat deja măslina -, apoi purcede la o spălare responsabilă în dreptul ușii. Miroase vag a pământ reavăn și-a zambile, dulceag ca siropul de vișine din cana mea bleu. Din preajmă, aud un un sunet ca o vibrație. Încerc să-l identific; Mașa, curățică, se spală în cădița cu rufe pentru spălat și toarce ca un furnal.
Mă-ncearcă un zâmbet. E liniște.

3 comentarii:

Daniel spunea...

ce bucurie de sunete! aplauze intregii orchestre...

cristina spunea...

un text foarte bine scris. felicitari.

simf spunea...

@cristina - esti tu o dulce :)

:-D