Asfaltul pe şoseaua din sat curge
lin şi previzibil la 20 la oră; clic-clic semnalizare stânga şi
maşina se încadrează lin şi roşu pe uliţa pietruită, de ţară.
- Daria, maşina!
Vocea, caldă şi fermă, e a unui
băiat cu o bicicletă; are cam zece ani şi gravează infinituri pe
drum, nu poate să se îndepărteze, e baby sitter.
Daria încă n-are trei ani; se
retrage hotărâtă în şanţul de pe dreapta drumului şi
încruntată priveşte maşina. În şanţul din stânga drumului, un
băieţel cam de trei ani, cu o mână pusă cozoroc deasupra
sprâncenelor și cu capul dat ușor pe spate, se uită mirat la noi;
în faţa lui, pe drum, o tricicletă din plastic colorat.
Domnul meu îi zâmbește
băiețelului, eu îi fac fetiței cu mâna; Daria îmi zâmbeşte
timid, apoi îşi pleacă ochii. Cu greu reuşeşte să facă un
cumul de zarzăre din cele două mânuţe durdulii într-una singură;
zarzărele se rostogolesc în praf, copila se uită după ele, apoi
îşi îndreaptă privirea către mine. Îmi zâmbeşte cu tot chipul
şi dinţişorii la vedere şi-ncepe să fluture palma plină de
praf. Băiatul cu bicicleta a intrat și el pe uliță; se uită
protector la cei mici, infiniturile pot să mai aştepte.
Daria şi băieţelul, pictaţi pe
lângă guriţe cu urme de zarzăre, zâmbesc cu tot chipul și
urmăresc, fluturând fericiţi mânuţele murdare, maşina roşie
lin urcătoare pe uliţa pietruită.
2 comentarii:
Mulțumesc pentru deliciul de început de săptămână (restrânsă)! :)
Parca as fi fost cu tine in masina. :) E atit de frumos sa vezi copilasi pe ulita satului! Sunt total diferiti de cei dintre blocuri. :)
Trimiteți un comentariu