Dare de seamă despre vegetale la început de iunie

E început de iunie şi plouă cam zilnic, fapt care dăunează grav lucernei - are mai bine de o jumătate de metru, e înflorită şi strigă după motocoasă -, dar încă nu m-am plictisit, ştiu eu că urmează seceta; nu că mi-aş dori-o, dar vine sigur, ca şi-n anii trecuţi. Până atunci, totul se avântă vertical şi e verde de mă-ntreb dacă nu cumva am avut ochelari fumurii până acum şi n-am ştiut. Nu, n-am avut.

La capitolul vegetale, floarea de colţ stă să se dechidă, macii californieni sunt galbeni şi portocalii, cei spontani – roşu crud, macul oriental e portocaliu-corai violator de privire, gălbenelele au dat startul la înflorit, bobul a făcut păstăi lungi, verzi şi subţiri, avem o plantă de cartof cu flori, iar muştarul fie seamănă a salată, fie nu e muştar. Răsadurile sunt într-o nemişcare statuară de când le-am plantat - exceptând faptul că se culcă de la ploaie iar apoi se ridică altceva nu fac -, căpşunele rodesc nesperat - poate pentru c-au fost complet ignorate -, zmeura e plină de flori, vişinii au rod bunuţ şi cred că anul acesta vom avea ceva recoltă de nuci, dacă nu vor interveni schimbări neprevăzute. Prune – mai slăbuţ, mere – mai slăbuţ spre deloc.

Prin curte și casă n-am mai făcut nimic special, ocazional completăm aleile, din grădină sau spre curtea păsărilor, fie cu coajă de copac, fie cu pietre plate sau internită spartă, în funcţie de materialul pe care l-am decis iniţial pentru acea zonă, şi în rest ne ocupăm de nimicuri crescătoare de confort sau de ochi bucurătoare: aranjat ergonomic zona de la cuptor cu saci de Ikea suspendaţi pentru haine murdare, montat oglindă de 1,7 m înălţime şi suport pentru umeraşe (din profil de inox) în extindere, confecţionat făraş din tablă uşoară cu mâner extensibil, completat cu nas şi ochi zâmbetul din lanţ al gardului, agăţat prin curte linguri pictate şi coşuleţe împletite din nuiele.

Caut soluţii pentru a utiliza altfel sticlele de bere majoritar verzi, că încă sunt în perioada „dăruieşte a doua şansă obiectelor vechi”, usuc pentru iarnă plante diverse (în camera copilului nr. 2, ferite de mâţe negre ticăloase şi curioase) cu care nu prea ştiu ce-o să fac (de exemplu, petale de trandafir de dulceaţă), iau pulsul experimentelor şi trag concluzii (iarăşi constat că-s multe plante perene puse aiurea şi-n toamnă vor fi necesare mutări şi reamenajări), mă plimb desculţă cu agenda sau clipbordul în mână şi creionul între dinţi, fac planuri, le modific, fac altele.

Nu trebuie să ud, buruienile încă-s mici în zonele nemulcite, nu trebuie legate copilite drăgălite plantele, am nesperat de mult timp; aş putea să mă obişnuiesc cu ritmul ăsta de grădinărit.