Like?:)

marți, 23 iulie 2013

Feminitate la țară

* Se reinventează spălatul la mână, invariabil, mai o lavetă, mai scos oareșce pete, mai un covor în fiece lună, plus spălato-ștersul de mese scaune blaturi pline de praf și de lăbuțe hărnicuțe, folosești detergenți de o mie de feluri care se insinuează în mânușile de cauciuc și aspresc duios pielea.
* Articulațiile se îngroașă, mâinile se umflă, pielea se asprește și capătă valuri fine, inelul/verigheta devine des chingă nesuferită, e musai o cremă reparatorie, genunchii și coatele vor atenție unguentă, picioarele se revoltă de la atâta amar de șlapi asortați cu praf, nisip și pământ alternate cu apă, fie ea rouă, ploaie sau apă de la udat vegetalele.
* Părul devine casant de la soare sau ger și prinde miros de fum când nu te-aștepți, de preferință fix înainte să pleci, mai treci prin zona de incinerare, mai prin fața curții unui vecin, pe drum, mai îți joacă feste vântul întorcător de fum în sobă.
* Mușchii îți mârâie revoltați aproape seară de seară, șalele oftează, oasele suspină și ele, pleoapele capătă albii abia vizibile, unghiile prind manichiură french cu negru pe dedesubt, bronzul e tractorist-syle, cu tricou bermude șlapi.
* Curățenia nu mai e o prioritate atâta vreme cât nu implică strict igiena, călcatul rufelor tinde spre opțional – da' ce, tricourile cu blugi nu-s bune? -, iar dacă pregătitul mâncării durează mai mult decât mâncatul ei sigur ceva nu-i în regulă.
* Asfaltul care se înmoaie te obligă să umbli cu șervețele umede pentru încălțări, alegi încălțările în funcție de vreme, nu de chef, trăiască bocancii, umbrela e companion de geantă; cari des greutăți, 2-3 pași, dar mai mereu, mașina de spălat n-are concediu, rufe, multe rufe, de unde oare atâtea rufe?
* N-ai atâtea oportunități ca în oraș să-ți petreci timpul liber (adică să-l umpli, că tot n-ai ce face cu el), dar ai mereu ceva de făcut, la alegere, și unele chiar îți plac, așa că timpul nu mai se mai cere umplut, se umple el singur.

8 comentarii:

Daniel spunea...

parca o vad vara, in curtea dintre dealurile Dejului, pe matusa mea, cand totul era o alta lume iar eu aveam vreo zece ani si ea vreo 40.

Ilincaotgramesti spunea...

Scila și Caribda

Faci totul cu mâna ta și te uzezi fizic dar ești mulțumită psihic

(ți-este casa ca o floare, nu-i fir de colb pe cărare (cea din poartă pân-la casă), mâncarea este aleasă, stau schimburile în picioare, nu de jeg ci de-apretare, tu nu mai contezi deloc...Diogene... poloboc
... gând răzleț de nătăfleț etc)

sau

apelezi la ajutoare și ai praf prin buzunare, nervi cu carul frătioare și mai dai încă pe-atât că ai cuțitul la gât, pleci la băi sau sanatoriu, îți ajunge repertoriul slugilor cu coada sus Doamne unde s-a ajuns!

Diogene pe lumină, ținea feștila în mână căutând de zor prin urbe om cinstit unde se-ascunde?!

Și totata și totata...în mintea-mi împrăștiată vine Cuza cu ocaua-i expirată.

Doar spune un proverb vestit că doar atunci ești fericit măsura când ai nimerit.

Doamne ce-am sporovăit! Cer acuma nestăvilit iertare pentru poluare.



simf spunea...

@Ilinca - esti incredibil de dulce :))

bucuresteni mutati la sat spunea...

n-as mai putea adauga altceva decat la " timpul nu mai se mai cere umplut, se umple el singur" : si are o vitezaaa, niciodata nu-mi ajunge!
in bucuresti aveam timp berechet incat ma si plictiseam ( ce zile! ), acum nu mai stiu ce e aia plictiseala, stiu numai ceva de genu` : uai de mine, e deja cinci dupa-masa si eu n-am facut aia si aia si aia!

simf spunea...

@Iuliana - asa e, dar spune tu ca nu-ti place :)

bucuresteni mutati la sat spunea...

daca-mi place?! cred ca un cuvant potrivit ( desi un pic cam mare ) este sunt indragostita de viata asta.
nu m-as mai intoarce in oras nici picata cu ceara :)

elaine spunea...

Am renuntat, acum vreo 5 ani,la bloc/oras si mi-am construit o casa la tara.Ma baga in boale perspectiva iesirii la pensie.... la bloc!Ei,dar de cand stau la tara sunt ocupata permanent, timpul liber e cu ciubote rosii!Imi impun, foarte serios, o zi-doua evadare la oras.Nu ca as avea cele treburi importante,dar simt nevoia sa vad orasenii, magazinele, sa nu ma rup de civilizatie.Muncesc prin gradini la nesfarsit, nu ma pot opri si cateodata ma intreb pentru ce???Gradina cu trandafiri e admirata de toata lumea,dar si comentata..."ei,mare lucru....ce atata munca".Gradina de legume nu se ridica la standardele satului, care din asta traieste, dar eu nu sunt prietena cu ingrasamintele/pesticidele/fungicidele.Legumele mele sunt mai amarate, dar sanatoase.Viata la tara....poti s-o faci frumoasa chiar daca unii nu cred asta!

simf spunea...

@elaine - trandafirii sunt esentiali, ne asigura noua o stare de bine. legumele? ani de zile au crescut numai in piata, asa ca nu vad de ce-ar trebui sa adoptam standardul satului, facem ce si cand vrem/putem. (eu n-am nevoie de socializarea in oras, lucrez in oras si oricum zi de zi sunt intre oameni. multi, prea multi pentru gustul meu). viata la tara e de-a dreptul vis cand stii sa te bucuri de ea.

:-D