Like?:)

vineri, 13 decembrie 2013

Decembrie cu copil, câini şi sărbători fericite

 Mamei

În spatele pieţei centrale, o cățeluşă cu trei pui; căţeaua are crotal verde în ureche – semn că-i castrată -, puii sunt dolofani, jucăuşi şi vin să-mi mănânce şireturile. Mă aplec să-i mângâi; se întorc toţi trei cu roţile-n sus, vegheaţi de la distanţă de căţea. Când mă ridic, lângă mine – un puşti brunet, cam de 10 ani, ponosit şi nu foarte curat. Are în mâini o pungă cu dungi şi-n ea ceva biscuiţi de câini adulţi. Puii năvălesc pe el; le pune crănţănelele într-un castron de plastic obosit, lângă un zid, apoi îşi freacă viguros mâinile roşii una de cealaltă.
- Le e foame şi lor, tanti, şi le-am adus mâncare de-a lor, că ie mici.
Puii mănâncă greu, biscuiţii sunt prea mari şi prea duri pentru dinţucii lor.
- Tu le-ai cumpărat mâncarea?
- L-am ajutat pe omu' ăla (îmi arată un zdrahon cu burtă) şi mi-a dat 2 lei şi le-am luat lor de mâncare, că le ie foame.
- Ţie nu ţi-e foame?
- Nu, c-am ajutat-o şi pe femeia de la snecbar şi mi-a dat ia.
Căţeaua se apropie temătoare; mănâncă furişat, cu ochii pe mine. Băiatul mă întreabă dacă am câini. Dar copii? Şi copiii se duc la şcoală? Lui îi place la şcoală.
- Da' nu-s puii ei, i-a adoptat, a venit unu' cu ei în pungă la gunoi, căţeaua întâi i-a muşcat da' nu prea tare, dup-aia i-a adoptat. Îi apără de câini, doarme cu ei să-i încălzească, le aduce de mâncare.
Se uită cu mare drag la câini. Îi întind o bancnotă şi-i povestesc că există hrană specială de pui.
- Cea mai ieftină e la magazinul din parcare, e acolo o doamnă care ştie ce să-ţi dea, tu spune-i doar că vrei pentru pui; şi să fie cât mai ieftină.
- Ştiu magazinul ăla de animale!
Îşi ridică sprâncenele a mirare, şi de bani, şi de informaţii. Pleacă în fugă către magazin, strigând un „sărumâna” lung.
Cumpăr rapid ce-am pe listă şi ies din piaţă.
- Tantiii! Tantiii!
Fericit, băiatul aleargă spre mine fluturând într-o mână o sacoşă gri cu crănţănele; în cealaltă are o conservă.
- Mi-a dat-o tanti de-acolo şi-a zis să mai vin că-mi mai dă ia!
- Să nu le dai toată mâncarea odată, că vin alţi câini şi le-o mănâncă.
- A, nuuu, că mai am io într-o masă, în piaţă, şi oase, şi biscuiţi, să simţă şi ei că ie sărbători!
- Să fii cuminte, da? 
- Sărumana.
Plec.
- Tantiii!
Mă întorc. E îmbujorat de frig, descheiat la geaca mult prea mare pentru el, mâinile îi bat în mov şi-un zâmbet îi stă pe chip de la o ureche la cealaltă. În spatele lui, beteală şi instalaţii, vâsc şi coroniţe, brazi din plastic şi White Christmas cântat de nu ştiu unde.
- Sărbători fericiiiteee!

11 comentarii:

Anonim spunea...

Of,tu Simona....cand scri asa ma umfla plansu'...Eu is mai limitata cu "la cabesa" si in general vad doar de cei din jurul meu, si in toata seara,resturile adunate de peste zi si painea ramasa le pun la poarta.Bine inteles ca dimineata e curat.Da' seara cand mai iesim la cate-o plimbareala ,pe-o straduta invecinata,la o poarta [cu shtaif] mai pune cineva apa si crontanele pentru amarati.Si cand ma gandesc cat m-au rantzait vecinii pentru treaba asta,da' acu' s-au invatat..E greu sa fi OM ,dar'mite un biet catzel...sanda

Simona Fusaru spunea...

@Sanda - mi-esti tare draga.

Anonim spunea...

...subscriu cu Sanda....e greu sa fi OM....pupici,mirela

Scutaru spunea...

Vezi? De aia-ți spun că merită să le strângi într-un volum. Nu-i musai să le tipărești, e bună și cartea electronică. Și, apropo de joacă, nu cred că e un secret pentru tine că mulți mari (autentic mari) practic s-au jucat și-a ieșit ce-a ieșit, da? :)

Maria spunea...

Grea postarea asta.
Fix in suflet si fuga dupa batiste de hartie.
Sa scrii, asta stii sa faci.

Simona Fusaru spunea...

@Scutaru - cand iti place sa faci ceva, munca devine o joaca. :D

@Maria - offf, mersic...

Anonim spunea...

Simona, m-a impresionat povestea aceasta. Copilul acela sarac a invatat sa fie bun. Nu saracia ori bogatia iti slefuieste caracterul. Se spune ca un om bogat va imparti cu saracii o mica parte din bogatia lui. Un om sarac va imparti ce are mai de pret, o parte din inima sa.

Gabriela spunea...

Bogatul va împărți cu saracul puțin din bogăția sa. Săcarul va împarți cu alții o parte din ce are el mai de preț: o parte din inima sa. M-a impresionat povestea ta. Cineva cu suflet bun a salvat niște cătei de la moarte. O cățea maidaneză, sterilizată i-a adoptat, un copil sărman îi hrănește din ceea ce primește pentru el de la alții, tu care i-ai dat o bancnotă. În atâtea forme poți vedea frumusețea dar și urâțenia sufletească.

Simona Fusaru spunea...

@Anonim - eu cred ca acel copil nu a invatat inca sa fie rau. si m-as bucura sa viata, societatea sa nu-l invete, si-ar pierde bogatia din inima. o sa mai trec sa-l caut.

roxana.c spunea...

Niste lacrimi de dimineata nu strica; pentru ca-s impletite intr-un zambet. Atat pentru copil, cat si pentru catel dar si datorita maiestriei cuvintelor.

Simona Fusaru spunea...

@roxana - mersic:), buan dimineata!

4me

stats

:-D