Like?:)

joi, 31 ianuarie 2013

Răzlețe

* Ajustarea aspiraţiilor şi dorinţelor o poţi face doar când eşti mulţumit cu ceea ce ai.
* Religia a fost mereu apanajul bărbaților, femeile - doar un accesoriu între cal și cămilă, uneori mai puțin valoros decât câinele.
* Vrând să trăim mai frumos, ne îmbrăcăm în amintiri, ne punem paltoşe anti-prezent - o vieţuire vegetală.
* Civilizați suntem atunci când vrem să respectăm o regulă, nu când ne temem de pedepse.
* Nu putem lua niciodată numai chestiile frumoase dintr-o întâmplare, ele mereu vin la pachet cu chestii neplăcute - până și trandafirii au țepi.
* Trebuie să facem lucrurile, nu să aşteptăm să vină ele la noi.
* Oricât ne-am dori, nu putem rămâne candizi într-o lume perversă.

miercuri, 30 ianuarie 2013

Empirice. Omul de la sat

Pe chipul omului de la sat, timpul trece altfel.
La 35 de ani arată deja ca la 50, ridurile de expresie îi sunt brazde de pământ în secetă, pete maronii se insinuează răzleţ, ochii îi capătă o lucire mată.
De la 55 la 85 de ani, pare că se conservă, nu-și schimbă aspectul și e greu să apreciezi câți ani are - vârsta incertă. Doar, în timp, ochii capătă o sclipire aparte pe care o vezi când îţi vorbeşte despre nepoţi, despre pământ, despre Dumnezeu, despre cum a aşezat el lucrurile, băiatului i-a făcut casă, fetei i-a dat pământ şi l-a aşezat şi pe ăla micu' – primul nepot născut, crescut în casa lui -, gata, de-acum poate să plece liniştit.
Omul de la sat nu se plânge de lipsă de timp sau de stres; trăiește, după o anumită vârstă, în enclava sa în care e pe deplin împlinit, chiar dacă aceasta nu e vizibilă public.

marți, 29 ianuarie 2013

Dilemă de ianuarie

A nins cât să facă totul alb și să fie o liniște nepământeană. E frig și aerul ciupește de nas, mâinile-s reci în mânuși, zăpada trosnește sub talpa trecărilor, blănița de la glugă îmi intră în ochi, în nas. Tufe și pomi, salvie și levănțică, toate sunt dantelate în alb; deasupra coșurilor, peisajul se deformează ca printr-o sticlă neclară.
În casă-i cald și miroase a citrice, soba din dormitor are jar din seara trecută, iar pe geamuri sunt desenate flori. În biliotecă, două perechi de papuci sunt înșirate măiastru – rod al alergături celor două mâțe negre jucăușe.
Găinile înaintează timid pe zonele curățate; merg atente, cu mâinile la spate, și inspectează ce le-am pus pe tavă, în hrănitoare. Câinii mari scrutează vigilenți marginile proprietății; Hades se uită neîncrezător, de pe plapuma bleu de la lemne, și parcă nu-i vine să iasă. Zombie doarme pe căsuța de pisici din chioșc, Jinx admiră răsăritul din gutui. Mașa aleargă zăbăucă prin curte, sapă în zăpadă, sare, strănută, iar sapă.
Ereții planează parcă obosiți; ulii nu mai apar decât rar, iar păsărelele gureșe sunt, pentru moment, amuțite. În livezile din preajmă, o căprioară stringheră și patru câini ai vecinilor care n-au gard. Căprioara cojește conștiincioasă un pomișor, bracul amușină ceva urme de vulpe, ceilalți trei câini dorm covrig în zăpadă.
Mașina a rămas cuminte pe marginea drumului, lângă casa englezului; iar a trecut plugul pe uliță și-a lăsat un maldăr de zăpadă perpendicular pe drum - așa știe el, să urce cu lama lăsată și de-acolo nu mai poate.
Should I stay or should I go?

Unora le place sticla




vineri, 25 ianuarie 2013

Azi mă enervează:

* Televiziunile de un leu cinzeci cu ora 24, de parcă ziua ar avea 25 de ore, cu profesioniştii lor deștepți care nu știu să folosească acuzativul cu p și pentru care acordul în număr e o mare enigmă.
* Că am probleme cu memoria de scurtă durată.
* Like-urile pe facebook la propriul post sau status, tag-urile pe poze cu animăluţe, flori, bibelouri, milieuri şi volănaşe.
* Că mereu am prea multe cărți pentru prea puțin timp și trebuie să aleg.
* Curțile cu plante în linii perpendiculare, stil caiet de matematică, având ordine riguroasă și programări geometrice, că-s sintetice, natura vegetală nu are unghiuri, doar curbe.
* Mașinile înmatriculate în Bulgaria, cu șoferii lor care nu știu să semnalizeze și se plâng de drumuri proaste, dar nu plătesc impozite.

Update: Şi mă revoltă cinismul cu care suntem exterminaţi.

joi, 24 ianuarie 2013

Răutăcizm >:)

Văd pe luneta unui BMW bleumarin o plăcuță cu ”Asigurat de Isus”. Și mă întreb: Casco sau doar asigurarea obligatorie?


Sursă foto: paulierco.ro.

Ce facem când nu facem nimic

(Într-o zi normală din săptămână.)
Ajungem acasă după serviciu, coborâm din maşină, domnul meu cu cheia de la poartă, eu – cu cea de la casă. R. descuie poarta, intru eu, da Castor, da băiat, Hades, hai fetiţă, Grasu nu, nu ieşim acum. Merg uşor către casă mângâind şi vorbind cu trei câini şi două-trei pisici, mai arunc provocator o minge sau o jucărie, domnul meu deschide porţile mari, bagă maşina în curte, o întoarce, închide porţile. Descui uşa de la intrare, intru în casă după ce intră pisicile, las uşile toate deschise întru aerisire, deschid uşa dintre bucătărie şi terasă. Da Jinx, ştiu, da Maşa; le cobor fiecăruia cutia cu mâncare, ies pe terasă, verific/completez castronul lui Zombie, schimb apa câinilor, schimb apa pisicilor. Între timp, domnul meu aduce de la maşină ce e de-adus – dacă nu termină, îl ajut şi eu -, pune folia de protecţie pe parbriz, apoi merge la găini după ouă.
Ne schimbăm amândoi în ţinută de curte – de obicei flisuri, trecări şi veste/geci -, adu lăzile cu lemne în fiecare încăpere, vezi dacă nu-i vreun cenuşar plin, perie locaşurile de la sobe, pregăteşte focurile de aprins (nu uita de castronul cu apă a pisicilor din cadă şi spală-te pe mâini responsabil, că iar te-ai umplut de funingine), închide uşile, că s-a aerisit, strânge cu mătura barbiducii din zonă, pune la loc cumpărăturile, pregăteşte mâncarea câinilor, strânge cutiile pisicilor, spală ceştile şi ibricul de dimineaţă, dacă sunt. Aprinde focurile, pune mâncarea câinilor, mătură terasa şi aleea din faţa ei, scutură preşul verde de la intrarea din faţă, mătură trotuarul din faţa casei (operaţiunea executată zilnic ajută major la întreţinerea curăţeniei în casă), mai pune lemne în foc, aprinde beţe HEM, închide găinile (nu uita să aduci oala de apă şi s-o goleşti), încălzeşte lapte pentru pisici.
Apoi, în funcţie de ce mai trebuie făcut, pregătim lăzi cu lemne, domnul meu mai mărunţeşte fag şi brad, eu pun o maşină de rufe la spălat sau aduc din rufele întinse în chioşc pe suportul din bibliotecă/strâng şi pun la loc rufe. Plus alte nimicuri necesare.
Dacă nu-i târziu, porneşte calculatorul, verifică mailurile – domnul meu -, vezi un episod din Grimm, poate ai baftă să nu se fi terminat Ora de business, lasă ştirile, că tot degeaba te uiţi. Nu uita de focuri (vezi că uşa de la sobă e fierbinte), aeriseşte scurt, nu uita să închizi uşile, încălzeşte mâncare/pregăteşte ceva rapid, pune masa, hai iubita, mâncăm. Strânge masa, spală vasele, pregăteşte eventuale pachete pentru a doua zi şi apă, hrăneşte iarăşi mâţe ticăloase şi cerşetoare, mătură în bucătărie, încuie uşa din spate, pune protecţia antifrig, spală gresia în bucătărie.
Ieşi în curte, priveşte cerul – noapte bună, Castor, Polux, Hades -, cheamă-i pe Maşa şi pe Jinx dacă nu-s în bibliotecă, invită-i în dormitor (dacă vin, în ultima vreme Maşa mai doarme şi pe-afară, c-aşa-i place ei), scoate-l pe Zombie (el n-a fost educat la litieră), încuie uşa din faţă, pune protecţia antifrig de jos.
Uh, patule, soseeesc!

miercuri, 23 ianuarie 2013

Ianuarie pre-iarnă

Ca orice om ciudat-optimist care se respectă, aștept să vină iarna, cu nămeți și înzăpeziri, cu febră musculară și drumuri blocate, cu nas roșu curgând și mâini în tranzit către degerături. Până atunci, să vedem ce s-a mai întâmplat: a plouat de mai multe ori, liniștit și nu prea mult (chiar ar mai trebui apă-n sol – la adâncime de 20 cm pământul e cam uscat), suficient cât să transforme potecile grădinii în patinoare noroioase care să mă facă să mă abțin de la plimbarea ritualică de inspecție cu ce s-a mai întâmplat pe moșie de curând. Abia duminică mi-am făcut curaj și-am purces întru inventar; nimic nou sub soare – sau sub nori, că soare nu era -, doar printre flori ceva-ceva noutăți: liliacul alb și iasomia de iarnă au muguri și mă tem că nu vor gestiona eficient gerurile ce vor veni. Brăduțul mutat, salvia și levănțica arată ca și cum ar duce-o bine, pătrunjelul și țelina protejate cu folie și frunze uscate sunt încă vii, molidul Bubu și thuia fără nume par să se simtă în rai.
În beci încep să se vadă rafturile, în week-end am terminat varza, prazul și ridichile negre – s-au deshidratat ele, dar au fost ok -, din alcoolul producție proprie mai avem câte un singur recipient păstrat ”de bun” și mai sunt cam o lădiță de mere (borcanele cu conserve și ceapa nu se pun).
M-am nărăvit la gătit în bucătăria de vară, afară, și așa mă enervează când frigul mă împiedică, strângem rumeguș, cenușă, coji de ouă și zaț de cafea pentru primăvară (cenușa va fi folosită și ca material antiderapant), facem și refacem planuri. În timpul liber urmărim circuitul pisicilor negre prin copacii din livadă, participăm activ la distracțiile câinilor, admirăm găinile care se plimbă cu mâinile la spate, iar seara încercăm să identificăm constelațiile pe cerul de obicei plin de stele.
La apus, din curte se văd munții.

Plăceri vinovate. Argint





marți, 22 ianuarie 2013

Fragmentarium

* După ziua petrecută fiecare la serviciurile sale, când ajungem acasă lumile din curte se bucură: Jinx apare brusc de după gard și se lansează grațios într-un salt boltit, Zombie, când nu e plecat, păzește certăreț ușa de la intrare și ne dojenește pentru nejustificata lipsă, Mașa ne povestește ce-a făcut cât am fost plecați, timp în care se urcă și se coboară în viteză pe unul dintre stâlpii chioșcului, de preferință pe cel de lângă trandafirul de dulceață. Cocoșii încep să se lupte, Grasul ne aduce bolovani pe care îi trântește pe picioarele noastre, Castor latră a joacă și plimbă fie mingea mare, fie jucăria albastră, iar Hades, într-o goană cu spire crescânde și cercuri concentrice, ne prezintă ultimul lui gadget: un șobolan rigid și cu blana smotocită.
* Seară liniștită de sâmbătă, când toate au fost puse la punct cu ceva eforturi și știm că urmează o duminică de relaxare; domnul meu citește pe terasă, eu sunt la calculator, afară s-a întunecat și în casă ard domol focurile și bețe aromate. Zombie doarme colac pe perna roșie a unui Pello, Jinx – răstignit pe celălalt lângă o pernă portocalie, Mașa - expandată pe suportul pliant pentru rufe din bibliotecă, pe care se află trei perechi de mânuși. Mă ridic; Mașa sare de pe suport și vine spre mine – așa e ea, pisica mea de vânătoare, mereu urmându-mă. Deschid ușa sobei, pun un lemn, îl pun pe-al doilea şi sar nişte mici scântei – obicei ticălos al carpenului, fie el și uscat. Maşa, cam la 30 de cm de unde au sărit, se înfoaie brusc şi scuipă prelung, supărată. Cei doi motani coboară mirați, se uită la mâțucă dezaprobator; Mașa îi privește fix, le explică prin gâr-uri și miau-uri, vrea să le arate ce-a supărat-o, se apropie în etapte de ușa sobei și-și pârlește mustățile.
* Coboară din ce în ce mai des căprioarele; sunt grupuri de câte trei, uneori în livezile de-alături apar şi trei grupuri simultan. Timide, atente, foarte precaute, cu toate că nici câinii noştri, nici ai vecinilor nu se arată interesaţi de ele nici când sunt liberi; pe noi, căprioarele ne privesc cu mirare. În lizieră se aleargă și vulpi bătăioase, au apărut iarăși iepurii la curse, dar pe ei câinii nu-i acceptă și latră până se îneacă. Prin livadă sunt numeroase și colorate păsărele pe care pisicile le supraveghează atent până le prind; zilnic Mașa aduce din grădină câte un șoarece aproape viu – cred c-a găsit ea o bancă de șoareci – pe care ține să-l vâneze prin casă. Avem nenumărate gărgărițe intrate la hibernare prin camere pe care dacă le găsesc mâțele le transformă în jucării.
* Avem timp pentru toate și mă gândesc cum ar fi să pot face conserve de timp liber de ianuarie pentru aprilie-mai cu plantări și însămânțări, visez la ce-ar fi dacă aș putea să îmbuteliez frig pentru zilele toride de vară sau căldură de august canicular pentru februarie rece și să pot face ceva arhive de liniște zâmbitoare pentru vremuri agitate. Avem timp să facem proiecte și să nu le respectăm/avem timp să ne facem iluzii/și să răscolim prin cenușa lor mai târziu. (O. Paler)

Plăceri vinovate. Accesorii




 
Sunt fascinată de cupru, sub orice formă, mai am și vreo trei inele, încă o brățară (care nu știu unde e). 
Insignele sunt cele care erau în casetă, mai am puse pe la veste și sacouri.
Dintre brățări, cel mai des port lanțul de bicicletă (acum am la mână o brățară a prieteniei roșu-galben-albastru, făcută de copilul nr. 1.
Cerceii-pierce sunt din titan, acele de siguranță și sârma ghimpată - din argint.

luni, 21 ianuarie 2013

Plăceri vinovate. Casete din lemn





Plăceri vionovate. Brichete



Bic, mici, în poză fiind doar cele noi; în fiecare cameră mai există câte o brichetă asortată interiorului, plus încă vreo 2-3 în bucătărie. Rochițele sunt cele neutilizate acum, lor li se mai adaugă încă două (una albastră - la birou, celalaltă neagră - în ghiozdanul de zi cu zi).

vineri, 18 ianuarie 2013

Cum se face focul în soba de teracotă*


Atenție! Post lung. Pentru admiratorii genului.

Se ia un caiet folosit, cu coli scrise, se scot copertele și capsele și se taie foile pe jumătate, apoi se fac tenculețe ordonate și se pun lângă soba în discuție (merg, chiar mai bine, și ziare tăiate pe aceeași dimensiune). Se ia o găleată goală de la iaurt/smântână și se umple 4/5 cu rumeguș de preferință uscat peste care se toarnă, din ochi, motorină (cam 75 ml); apoi, cu mișcări grațioase și unduiri de șolduri, cu găleata în mâna dreaptă (stângacii pot folosi și stânga, să nu-i discriminăm, ambidextrii mă enervează, că ei pot schimba când au chef găleata dintr-o mână în alta) se dansează în ritm de La Cucaracha, scuturând energic recipientul cu amestec magico-piroman (ca pe castaniete) fiecare cât are chef, dar măcar vreo 30 de secunde.

Se pregătește o ladă (din cele negre, în care sunt fructele în piață) cu lemne la lungime 25 cm: două bucăți de lemn mai verde cu diamentrul de 12 cm, patru cu aceleași dimensiuni, dar uscat, patru cu diametrul de 5-7 cm, patru de 2-3 cm și șase bucăți din lemn de brad de lungime după chef și ofertă, aici dăm laturi – 2/2 cm (și celelalte lemne pot fi în unghiuri, dimensiunile în diametru sunt pur pentru orientare).

Se iau două bucăți fi 2-3 și se așază de-o parte și de alta a grătarului din sobă pe lung; pe 6-8 bucăți de caiet se pune amestec piroman (cam două linguri) și se orânduiește cu drag între cele două lemne. Perpendicular, deasupra lor, se pun, din spate în față, lemn fi 2, brad, brad, brad, lemn fi 2. Trecem la etajul următor, perpendicular pe cel de-al doilea: lemn fi 5, brad, brad, brad, lemn fi 5. Etajul următor, tot perpendicular – lemn fi 12 uscat, fi 5, fi 5, fi 12 uscat. Se aprinde un chibrit, se pune pe rumeguș, se închide ușa sobei și se deschide ușa de la cenușar.

După o jumătate de oră, mai mult sau mai puțin, în funcție de traficul sobei – lemnele trebuie să fie la stadiul de jar viu deja -, timp în care facem fix ce vrem, închidem ușița cenușarului, deschidem soba, punem cele două lemne fi 12 uscat, închidem ușa, deschidem ușița și iar plecăm pentru vreo 20 de minute. Ne întoarcem, punem un lemn fi 12 verde, dar de astă dată lăsăm ușița cenușarului închisă. Acum e momentul în care trebuie să aprindem un băț magic (HEM mi se par cel mai eficiente), cu o brichetă mică BIC asortată camerei, în suportul din lemn/piatră/improvizat pe care îl avem, băț al cărui rost este nu numai să parfumeze încăperea, ci și să ne scape de eventual fum insinuat perfid în cameră când uităm să închidem ușița cenușarului și deschidem cu elan ușa sobei; fumul bățului intră în reacție cu fumul de la foc și se transformă într-un frumos praf care se depune pe mobilă, dar nu riscăm să ne miroase și sufletul a produs acriu al arderii. Peste 45 de minute se pune și ultimul lemn și se lasă ușița închisă. Se aerisește încăperea.

Cantitatea de lemne ne asigură o temperatură de 25 de grade când intrăm la somn și 19-20 grade a doua zi, pe la 5-6 p.m., când facem următorul foc. Folosim o ladă întreagă dacă afară sunt cam -10 grade, altfel ne adaptăm, iar gradele sunt pe termometrul nostru electronic în care oricum n-am încredere, cu atât mai mult că-i pus cam lângă sobă. Ideea e de confort, adaptat după dorințele fiecăruia.

Lemnele le sparge domnul meu la dimensiunile necesare fix când are el pornire și le stivuiește pe căprării (cam o dată pe săptămână), pregătim lăzile după chef și timp, uneori avem și șase pe stoc, iar focurile le putem aranja și cu 12 ore înainte, urmând ca la ora H doar să aprindem chibritul.

Informații adiacente: folosim lemn de esență tare – stejar, fag, carpen, salcâm -, cel zis uscat e cumpărat în iulie-august, cel verde – noiembrie-decembrie. E bine ca în lăzi să fie pus carton în partea de jos, să nu cadă în cameră diverși barbiduci, e esențială curățarea cenușarului la perioade determinate, în funcție de mărimea lui (la soba noastră din dormitor, cam la 4-5 zile) că altfel scade traficul de aer și implicit randamentul arderii și rumegușul la început e bine să fie pus cu lingura, până se deprinde tehnica turnării directe la cantitate optimă. Și gata!



Editări ulterioare: cenuşa nu trebuie curăţată din sobă zilnic, ci împinsă pe laterale, jarul se păstrează mai multă vreme şi implicit şi căldura; focul e pregătește așa mai ales când urmează a fi aprins mai târziu - e tare bine când vii acasă și doar aprinzi chibritul -, când îl facem pentru a-l aprinde imediat punem un lemn mai groscior in spatele focarului, hârtia cu rumeguș în fața lui și deasupra lor lemnuțe, brad, lemne mai groscioare puse evantai, cât să circule bine aerul printre ele.

Continuarea textului - aici.

* Pentru că, într-un an, au ajuns pe blog peste o sută de persoane căutând ”cum se face focul in soba”, unii dintre ei adăugând și ”de teracotă”.



Şi pentru informaţie suplimentară, mergeţi şi vedeţi blogul unui specialist.

Plăceri vinovate. Arome



Cele aflate pe stoc, la ele se adaugă bețele și uleiurile aflate prin camere întru folosință.

miercuri, 16 ianuarie 2013

Decodări subiective

Îmi spune de curând una lume cam rudă și cam prea cocoloșitor îngrijorată de soarta noastră rurală:
- Lasă, c-o să ți se ia ție de bucolicul vieții la țară! (...)
Eu desfășor un demers logic cu analiză a exprimării interlocutorului și, la obiect, gândesc cu voce tare:
- A ți se lua e regionalism, e în grai muntenesc. 
- Măi, cu tine nu se poate vorbi, mă omori tu cu stilul ăsta al tău, ție de regionalisme îți arde!? Dar ce-am mai spus după n-ai mai auzit!?
- ...
Nu, n-auzisem. Și cu decență am tăcut concluzia că în acel moment pentru mine a contat ce era mai important: codul mesajului, nu mesajul în sine, de care, de altfel, mi s-a luat.

Linişte








marți, 15 ianuarie 2013

Plăceri vinovate. Seminţe

Fro 70 de plicuri şi pliculeţe, şi-i doar începutul, că mai e până în martie.
Iuliana, vezi, m-am ţinut de cuvânt.

 







4me

stats

:-D