Like?:)

joi, 26 decembrie 2013

Crăciun, ziua a doua

E cald cum nu cred c-a mai fost de vreun Crăciun până acum, cu liliac înmugurit şi iasomia de iarnă cu oareşce floricele. Miroase a pământ reavăn şi-a toamnă, nici gând de aromă de ger, vrăbiile-s gureşe la hrănitoarea de păsărele şi găinile-s însetate ca după un chef cu tărie.
În ajun am fost la bunici - cu cozonac cald şi gin tonic -, la masa de prânz de Crăciun am fost la o mătuşă a domnului meu; a venit copilul nr. 1 acasă (copilului nr. 2 i-am trimis pachet - a făcut 20 de ani), a venit Moş Crăciun cu mânuşi de touch, ciorapi din neopren, condimente exotice şi  râşniţe pentru ele.
Mâine mergem cu motanul Igor la sterilizat - ultimul pet de pe moşie încă fertil, a început să se vaite ca un copil şi să marcheze -, e mai bine pentru el să fim acasă în perioada de convalescenţă.
În rest - abuz de mâncare; fructe şi băutură când/cât avem chef; telefoane lăsate pe unde apucăm; filme cu şi pentru copii; net când şi când; citit; muzică; mâţe răzgâiate; câini obrăznicuţi; somn de voie, indiferent de cât e ceasul - regim firesc de sărbători de iarnă.
Ne e linişte, bine, cald şi zâmbet, ceea ce vă doresc şi vouă.

duminică, 22 decembrie 2013

S-a dus...

...Grasul - Polux.
Azi.
Cuminte, aşa cum a fost.
N-a suferit.
Cred.
Sper.
De-acum, doarme sub nuc.
A stat cu noi patru ani, o lună şi 21 de zile.
Mulţumim.





joi, 19 decembrie 2013

2013

Ce-am realizat? Net pe fibră optică. Schimbat sistemul de alimentare cu apă din hidrofor de 30 în pompă de adâncime cu vas de expansiune de 50 plus presostat etc. Schimbat scurgerea de la bucătărie. Schimbat ochelari. Schimbat telefon. Becuri economice pe întreaga moșie. Dus domnul meu la pneumolog. Pus punct unei relaţii nesănătoase. Sterilizat două mâțe. Nimicuri aducătoare de bucurie.
Ce-am învățat?
să văd: cerul, răsăritul, apusul, zborul păsărilor; 
- să aud – ploaia, vulpile în lizieră, greieri;
- să miros: iarbă proaspăt cosită, floare de fân, pământ reavăn;
- să gust: roșie ruptă din grădină, măr șters pe pantaloni și mușcat cu savoare, măcriș umed; 
- să simt: pământ înierbat sub tălpi, apropierea ploii, ziua caniculară;
- să respir: adânc, cu plăcere, ca o vină neștiută.
- să mă bucur: de oamenii dragi, de nimicurile ce ies din mâinile mele, de sămânța devenită plantă cu rod, de aplicele montate în extindere, de infiniturile gravate de pisici printre picioarele noastre, de joaca spiralată a câinilor.
Simt timpul altfel, curge, nu mai aleargă, trecutul a fost treapta pe care am urcat în drumul spre viitor. Prezentul e locul de-acum.

marți, 17 decembrie 2013

Seară liniştită de decembrie, cu ornamente, foc în sobă şi pisici

E iarnă calendaristic, ceva frig, oareşce ceaţă, dar fără zăpadă; bate un vânt uşurel ce se insinuează pe sub haine. La un post tv, o pupăză numai zâmbet tâmp ne anuţă orgasmică vestea cea bună: ne aşteaptă o vreme frumoasă, fără precipitaţii sau temperaturi scăzute. Aham, că suntem în miez de iulie, avem nevoie de-un strop de plajă eventual. Îi zic în gând întâi ceva evlavios, apoi ceva de dulce şi închid televizorul. Cine m-a pus să-i dau drumul?
Se întunecă devreme şi ziua parcă are mai mult de 24 de ore, numai că nu-s decât puţine luminate. Ajungem acasă la apus, hrănim dihăniile pe derulare rapidă, facem focurile şi-apoi ne retragem în bibliotecă. E al doilea an în care fetele nu-s acasă şi timpul parcă se dilată; sau nu mai am eu răbdare până la vacanță.
Urc la etaj după ornamentele de Crăciun; cu mine, Jinx, jandarmul de serviciu, merge în inspecţie. Conform tradiţiei casei, decorarea se face pe 23 decembrie. Măcar le cobor, mă uit prin ele. Trei instalaţii, multă beteală, globuri, brăduţul artificial într-un sac de plastic bleu cu şnur alb.
- Igor, lasă vârful bradului, ticălosule!
Cânt uşor, îngânat, odată cu dvd-ul cu cântece de iarnă; domnul meu se joacă, focul trosneşte în soba metalică, flăcările joacă pe pereţi, în bibliotecă e miros de scorţişoară. Fac calcule ce şi unde punem, mă uit iarăşi, apoi aşez totul la loc în cutia de carton. Jinx priveşte pe geam, în întuneric, spre lămpile solare colorate, Frida şi Igor dorm unul peste celălalt pe un fotoliu, Maşa – în faţa sobei.
Ieşim la o ţigară pe terasă; cu noi, cele două mâţe negre. Închide găinile, vezi ce face Grasul, completează hrana pisicilor, că poate vine motanul portocaliu pletos din sat şi să găsească şi el ceva în castron. Mai du două lăzi cu lemne, pune protecţia pe maşină să nu îngheţe geamurile, bagă rufele din chioşc în casă, că-s aproape uscate.
Ne întoarcem în bibliotecă; e cald şi cântă Minisongul, miroase a scorţişoară și-n minte îmi colindă deja sărbătorile. Cutia cu ornamente e vărsată pe covor și două mâțe, una gri și una alburie, educă responsabil ghirlandele de beteală; fără discriminare, fără să țină cont de vârsta betelei, de handicapul, culoarea sau opțiunile politice ale ei. Pisici democratice.

Calendare 2014 - II

Dacă tot s-a deschis sezonul la calendare, apăi să continuăm:



luni, 16 decembrie 2013

vineri, 13 decembrie 2013

Decembrie cu copil, câini şi sărbători fericite

 Mamei

În spatele pieţei centrale, o cățeluşă cu trei pui; căţeaua are crotal verde în ureche – semn că-i castrată -, puii sunt dolofani, jucăuşi şi vin să-mi mănânce şireturile. Mă aplec să-i mângâi; se întorc toţi trei cu roţile-n sus, vegheaţi de la distanţă de căţea. Când mă ridic, lângă mine – un puşti brunet, cam de 10 ani, ponosit şi nu foarte curat. Are în mâini o pungă cu dungi şi-n ea ceva biscuiţi de câini adulţi. Puii năvălesc pe el; le pune crănţănelele într-un castron de plastic obosit, lângă un zid, apoi îşi freacă viguros mâinile roşii una de cealaltă.
- Le e foame şi lor, tanti, şi le-am adus mâncare de-a lor, că ie mici.
Puii mănâncă greu, biscuiţii sunt prea mari şi prea duri pentru dinţucii lor.
- Tu le-ai cumpărat mâncarea?
- L-am ajutat pe omu' ăla (îmi arată un zdrahon cu burtă) şi mi-a dat 2 lei şi le-am luat lor de mâncare, că le ie foame.
- Ţie nu ţi-e foame?
- Nu, c-am ajutat-o şi pe femeia de la snecbar şi mi-a dat ia.
Căţeaua se apropie temătoare; mănâncă furişat, cu ochii pe mine. Băiatul mă întreabă dacă am câini. Dar copii? Şi copiii se duc la şcoală? Lui îi place la şcoală.
- Da' nu-s puii ei, i-a adoptat, a venit unu' cu ei în pungă la gunoi, căţeaua întâi i-a muşcat da' nu prea tare, dup-aia i-a adoptat. Îi apără de câini, doarme cu ei să-i încălzească, le aduce de mâncare.
Se uită cu mare drag la câini. Îi întind o bancnotă şi-i povestesc că există hrană specială de pui.
- Cea mai ieftină e la magazinul din parcare, e acolo o doamnă care ştie ce să-ţi dea, tu spune-i doar că vrei pentru pui; şi să fie cât mai ieftină.
- Ştiu magazinul ăla de animale!
Îşi ridică sprâncenele a mirare, şi de bani, şi de informaţii. Pleacă în fugă către magazin, strigând un „sărumâna” lung.
Cumpăr rapid ce-am pe listă şi ies din piaţă.
- Tantiii! Tantiii!
Fericit, băiatul aleargă spre mine fluturând într-o mână o sacoşă gri cu crănţănele; în cealaltă are o conservă.
- Mi-a dat-o tanti de-acolo şi-a zis să mai vin că-mi mai dă ia!
- Să nu le dai toată mâncarea odată, că vin alţi câini şi le-o mănâncă.
- A, nuuu, că mai am io într-o masă, în piaţă, şi oase, şi biscuiţi, să simţă şi ei că ie sărbători!
- Să fii cuminte, da? 
- Sărumana.
Plec.
- Tantiii!
Mă întorc. E îmbujorat de frig, descheiat la geaca mult prea mare pentru el, mâinile îi bat în mov şi-un zâmbet îi stă pe chip de la o ureche la cealaltă. În spatele lui, beteală şi instalaţii, vâsc şi coroniţe, brazi din plastic şi White Christmas cântat de nu ştiu unde.
- Sărbători fericiiiteee!

joi, 12 decembrie 2013

La sat, ediția 2013

* La sat găinile cresc cu albastru de metil şi antibiotice în apă, iepurii sunt ţinuţi pe coccistop toată viaţa, caprele nu sunt deparazitate nici intern, nici extern, iar de câini şi de pisici nu mai vorbim.
* La sat rar găsești un dvd player și discuri lângă el; ori radioul, ori mp3-uri de pe un calculator conectat la net.
* La sat pomii sunt stropiţi cu chimicale în doze mult mai mari decât se recomandă, legumele la fel – şi se culeg pentru mâncat chiar de-a doua zi.
* La sat nu-s tablouri; o icoană, un calendar și-o ramă cu multe poze alb-negru în ea.
* La sat, pruncii mănâncă ouă luate atunci din cuib; şi banane, şi portocale, fructe de sezon din grădină – nu.
* La sat nu-s cărți în case. Rafturile găzduiesc obiecte pseudo-decorative și dosare cu acte, bibelouri și încărcătoare de telefon; ici-colo, un teanc de cărți de la ziare, încă în țiplă, probabil pentru generațiile ce vor veni.
* La sat nu se face analiza apei din fântâni, dacă apa vine din pământ e sigur bună.

4me

stats

:-D