Like?:)

marți, 4 februarie 2014

Alternative diplomatice

- Hai, lasă mofturile, treci și mănâncă!
Am 7 ani și trebuie să plec la școală; nu mi-e foame, nici prea bine, dar mama nu trebuie să afle că am febră, că nu mă mai lasă la școală.
- Dar nu mi-e foame...
- Nu mănânci, nu pleci.
Nu mănânc, încă mai caut argumente.
- Ori mănânci, ori te piepteni, altfel nu pleci.

Am mâncat, ce era să fac?...

7 comentarii:

Scutaru spunea...

Frumos și cald și bine. Așa era copilăria. Și mama, orice-ar fi fost. Pentru tine:
http://www.youtube.com/watch?v=RIIAzef1iOs

simf spunea...

@Scutaru - citeam undeva ca femeile petrec zilnic 30 de minute aranjandu-si parul, operatiune care mereu mi s-a parut nejustificat de irositoare de timp. si mi-am amintit ca nici copil fiind nu-mi placea :)
(multumesc)

Scutaru spunea...

La tine e inimaginabil de dificil, că e creț și bogat. La mine, făcând abstracție că-s bărbat și oricum nu contează, e mult mai simplu: mai am de vreo trei spălări pe cap, după care m-aranjez bine-mersi cu batista. :)

simf spunea...

@Scutaru - cret. bogat. fir sarmos. lungime medie. si de-l pieptan, si de nu, in 5 minute tot aia-i:)

Iulia spunea...

Cand eram mica, nu mancam. Nu mi-era foame. Am avut mereu probleme cu mama din cauza asta. "Mananca, ca ti-o pun in cap!" - asta era ceea ce auzeam de dimineata pana seara. Eram experta la aruncat mancarea in cele mai bizare locuri. Si, pana la urma, amenintarea mamei s-a pus in practica... pe la vreo 14 ani ai mei. Trebuia sa mananc ceva cu carne si cu sos si nu-mi placea, asa ca mama a luat farfuria si mi-a turnat-o in cap. (nu era prea mult sos...) Eu am inceput sa rad in hohote, mama era siderata ca efectul fusese exact contrar celui scontat... Ne-am adus aminte ani de zile dupa aceea de faza asta memorabila!

Gradinarit anotimp cu anotimp spunea...

Se pare ca nu sunt singurul care a cazut in butoiul cu melancolie. Din cand in cand e bine sa mai scoatem la suprafata sufletul de copil si ceva din amintirile celei mai fericite perioade din viata:" Astazi chiar de m-as întoarce
A-ntelege n-o mai pot...
Unde esti, copilarie,
Cu padurea ta cu tot?"
1 februarie 1879
O seara minunata cu amintiri fermecatoare sa ai.

Anonim spunea...

cu chieptanatul la capul meu nu era o problema!ai mei ma tundeau scurt ca ziceau ca am parul slab si poate se mai intareste[?!??!]] dar cu mancarea - oooooo!!!si mai ales cand incepeau -pentru tine am facut asa ceva sa manci ca dupa ce ca esti ca un limbric innodat mai esti si ligava la mancare...dar nu risca nimeni sa zica ca nu mai plec la scoala daca nu manc...ca nu mai mi se lipea lingura de mana ,neam!!!!Zicea tata,Dumnezeu sa-l ierte!!!-am taiat vitelu si "ai mai buna carne ii pentru tine!!!si tu nu manci???...si tinete bocete si jale - ai taiat vitelu"???pentru mine????mi se inodau lacrimile si mucii sub barba de jale....se uita mama la tata si zice :-prost mai esti !!acum fa-o sa mance!!!....si tot asa....o doamne!!!!dar apoi am avut si io copiii mei si ....cel mic nici atarnat de lampa nu mesteca...la 8 ani o farfurie cu ciorba a facut inceputul unei noi si fructuoase colaborari in domeniu...dumnezeu stie ...sanda

:-D