Like?:)

luni, 25 august 2014

Derapări parţial controlate

* Bere de vară, bere de vară, bere cu surprize când sub capac găseşti t-ul pe care mereu îl pierzi pe tastatură, nu pleacă nimeni, mi-a dispărut t-ul!
* Ascult Ne place, sunt liric-coafeză-n dispoziție, mi-e dor de-un fir de epic și de prieteneul meu imaginar Remus care a scris o carte ce nu mai vine. Cu el vocile-mi zburau instant din cap, mimam un Kinley pe caniculă sau un Earl Grey pe ger, eram sarcastici cu agenda publică și toleranți cu câinii și polițiștii comunitari.
* Am o rădăcină-n glie, una-n neam - două, simetrice, c-așa-i datul; pentru echilibru, am mai înfipt o rădăcină – familia pe care am ales s-o construiesc, n-am primit-o la naștere cado -, căci se știe că echilibrul cel mai bun stă-n trei puncte necoliniare, că doar trăim în spațiu, nu în plan. A dispărut o rădăcină; am găsit soluții pentru un nou echilibru, altfel, dar confortabil, vreau viață-n 3D nu-n 2D. Când și când, echilibrul redevine fragil – e de-ajuns o clipă de neatenție, de trufie – și regula de trei simplă nu-i de-ajuns pentru aflarea noilor proporții.
* În traficul grobian-citadin îmi vine tot mai des să vorbesc cu bipuri; trage aer în piept, numără pân-la 10 (bipurile se însutesc în minte), privește cerul, zâmbește, viaţa-i frumoasă, băieţi, viața e scurtă și ca-ntr-un labirint cu oglinzi. Perverse.
* Ghicesc trecutul într-un album de familie, mușc cu ciudă din mărul necopt – necopt e el sau necoaptă-s eu? -, citesc informația în cheie precedent-ruginită, am dubii – cogito ergo sum? - și-mi vine să strâng amintirile într-o poză de grup. Acolo sunt zăpezile de altădat.
* Orice-aş face, sunt alții care vor face mereu mai bine, orice-aş face, sunt alții care vor face mereu mai rău; orice-aş avea, nu-i ce au alții și zău nici nu-mi doresc să fie. Vreau doar ca alţii să rămână cuminţi la locul lor - la etc.
* În minte mi se îmbrâncesc idei, se agață între ele ca volbura-n toamnă, un post de blog se scrie singur cap-coadă cât fac rondul de seară, mă bântuie verbe și imagini; confuz, neașteptat, iritant.
* Vreau să închid o seară ca pe televizorul pe lămpi: să dispară imaginea, pe mijlocul ecranului să rămână dunga orizontală, albă, dunga să se diminueze până la un punct luminos. Punctul să zăbovească o clipă (o, clipă, rămâi...) şi-apoi ecranul să dispară negru în întunericul camerei.
Poftă de viață.
Poftă bună.

Niciun comentariu:

:-D