Like?:)

marți, 2 septembrie 2014

Despre gunoiul de sub preş, falsă modestie şi bocanci murdari

Un blog este o publicație web care conține articole periodice ce au de obicei un caracter personal. (wikipedia.org)

Când scriu despre lucruri frumoase, primesc laude, unele nemeritate zic eu; când atac probleme mai puţin luminoase, traficul pe blog se dublează, primesc comentarii în particular – mai ales via facebook – și apar o sfântă cârcoteală anonim neasumată plus frustrări revărsate de unde nu mă aştept (dragul meu cititor, dacă ți-aș spune că ai ochii roz nu te-ai supăra pe mine, ai zâmbi și atât; când îți spun că e doar vina ta că la 50 + de ani n-ai nimic te revolți – alții, situația economică din țară sunt de vină, nu tu.). Am scris despre amicul perpetuu, ora pământuluiînzăpeziţi, expatriaţi, revoluţie, snobi, grafomani, sfertodocţi, popi, tendinţe de turmă, nunţi, bun-simţ deficitar - subiecte sensibile după cum s-a dovedit, pe care nu le-am abordat pentru creșterea audienței, ci ca pe-o eliberare, ca revoltă.
Uneori văd și nu întorc privirea, alteori nu las gunoiul sub preș, mi se întâmplă să spun că împăratul e gol – doar știe asta toată lumea asta, dar așa ceva nu se face. N-am scris despre politici agricole şi fotbal - nu că m-aş pricepe, dar sunt teme prezente mereu pe agenda publică -, despre politică nici atât (ceea ce nu înseamnă că n-am simpatii și antipatii) – sunt teme conflictuale şi încerc să le evit. Respect libertatea cuvântului şi în virtutea acestei opţiuni am publicat comentariile cititorilor chiar şi când mi-am făcut deservicii. Cred în liberul arbitru, respect opinia omului şi apreciez foarte tare argumenţia, dacă mai e şi logică cu atât mai bine. Și cer reciprocitate - respectă-mi opinia, nu trebuie să fii de acord cu mine, dar nici n-ai dreptul să mă judeci, mai ales fără argumente.
Când scriu critic despre un anume tip de om o fac pentru că deranjează - deja nu mai e o excepție, ci tinde să devină un grup; minoritar în cadrul grupului mare, dar vizibil, deranjant. Când scriu țăranul stropește legumele cu chimicale nu inseamnă nici că e de bine, nici că-i de rău, ci că e alegerea lui, diferită de a mea; și nici nu înseamnă că toți tăranii fac asta. Fiecare înţelege cât poate, eu doar expun. 
Sunt om și asta mă face imperfect; nu dețin Adevărul și nici Calea și zău nici nu tind către ele. Am puncte tari și puncte slabe. Nu-s de acord cu politica de stânga – vreau locuri de muncă, nu ajutoare sociale; sunt de părere că deţinuţii ar trebui să muncească să-şi plătească măcar întreţinerea – după ce că m-a furat, stă bine mersi tot pe banii mei; nu văd de ce un electrician bugetar e o căpuşă – o fi plătit el din banii de la buget, dar şi-i munceşte cu vârf şi îndesat şi are toate dările la zi; votul cenzitar mi s-ar părea mai corect – produci ceva, plăteşti impozit statului român - ai drept de vot, eşti asistat social – nu comenta cât de muieţi ți-s posmagii şi nu-mi hotărî destinul.
Sunt deja pe panta descendentă a vieții – nu sper și nici nu-mi doresc să ating 90 de ani -, nu mai am timp să-l irosesc cu energii umane negative. Urăsc mediocritatea, prostia mă fascinează – e infinită în imprevizibilitatea sa și în aspectele pe care le îmbracă, plus că niciodată nu face compromisuri – dar falsa modestie e cea care mă scoate cu adevărat din pepeni: e cireșul după care te dai să maschezi lipsa de fond și-i născută din frustrări; n-am nimic împotriva lor atâta vreme cât nu se revarsă asupra mea, dar nici în comun, și nu văd de ce-ar trebui să răspund solidar cu un frustrat pentru ceea ce i se întâmplă.
Sunt ceea ce sunt graţie vieţii pe care am dus-o, a experienţelor – bune, proaste, cum au fost -, a acumulărilor. Nu-s modestă (Modestia este calitatea celor care nu au calități. - Liviu Rebreanu – asta ca să nu-l citez pe Iorga), dar nici lăudăroasă, nu văd de ce ar trebui să-mi scot diplomația la aerisit, de ce-ar trebui să protejez orgolii, să umblu cu mânuși. Dacă nu sunt cu tine nu înseamnă că-s împotriva ta, alege și asumă-ți din start alegerea, eu n-am nicio vină, crede-mă.
Scoate-mă din lista de prieteni, renunță la abonare – fă ce vrei. Nu-ți place casa mea, în care te-am invitat cu inima deschisă – nici nu-i musai să-ți placă, suntem diferiți și asta e de bine -, nu ești obligat să te întorci, dar descalță-te, nu intra cu bocancii murdari. E totuși casa mea.

10 comentarii:

greenzonelife spunea...

Mie imi place ca tu le spui asa direct, fara perdea. La mine e mai complicat, ca multe as zice si eu, insa am o vorba, daca nu pot zice ceva bun, mai bine tac. Cateodata nu-mi face bine, imi creste tensiunea :), dar asta e. Ma mai slobod si eu cateodata, dar atunci e de rau ca e troaca de porci la gura mea, si apoi ma gandesc ca mai bine taceam. La mine e la extreme, ori tac ori fac urat rau de tot. Plus ca pe blog mi-am propus sa scriu doar despre pasiunea mea, il vreau ca pe un loc frumos unde sa ma pot ascunde de lumea rea. Tu ai ales sa scri si despre altceva, iar unii sunt deranjati de asta, poate chiar prea tare. Mai am si o alta vorba, nu-ti pune mintea cu prostii ca o au odihnita iar timpul e prea scurt pentru asta.

Simona Fusaru spunea...

@green - in principiu, nu spun/scriu la furie, astept sa-mi treaca si atunci atac problema obiectiv (in subiectivitatea personala). pe blog scriu... ce-mi tuna :), e eterogen ca mine, daca pe unii ii deranjeaza - asta e.
mersic :)

Pasarea cetii spunea...

Nici eu nu am scris despre politici agricole, dar despre fotbal si politicǎ da, n-am pacat!... Binevoitori, unii, mi-au fǎcut concesii și ferindu-mǎ de depresii în trafic, m-au suspendat…

mamina2013 spunea...

ok

Lotus spunea...

Păi atât timp cât ești criticată, e bine: înseamnă că produci articole peste nivelul mediocrității, care uneori e zgândărită de ele. Și oamenilor nu prea le place să-i zgândărești. Când n-o să te mai critice nimeni, atunci să-ți faci griji.

Anonim spunea...

da' tocmai casa n-am vazut-o - cate-un colt, o bucata de perete ici-colo, maximum, si interioare. si povesti. mi-ar placea niste poze cu casa, cu curtea vazuta de la poarta, niste context daca se poate spune asa. e o veriga lipsa intre fotoliul cu pisici si liziera padurii, intre prim-planul cozii cainelui si panorama miovenilor. si inca e vreme de sandale/slapi, bocancii nu sint un pericol.

Simona Fusaru spunea...

@Lotus - ai si tu dreptate:)
@Anonim - poze cu casa si contextul clar nu pun - damblaua mea. insa am pus vreo doua-trei cu vedere dinspre poarta, in timp. intre fotoliul cu pisici si liziera padurii e gradina, intre coada cainelui si panorama mioveniului e artarul canadian - cu ele am pus poze :)
nu ma gadisem ca inca nu-i vremea de bocanci, corrrect :)

Simona Fusaru spunea...

@Pasarea cetii - poate ar trebui sa scrieti si despre agricultura :)

Ada spunea...

Nu prea vad comentarii critice, oi fi avut tu in timp, dar s-au topit. Poate in privat, poate direct, intre patru, sase... ochi, dar aici nu vad nimic de felul asta. Si sper ca citatul cu modestia este singura prostie pe care a scos-o Rebreanu.

Simona Fusaru spunea...

@Ada - mai in privat, mai in public...
rebreanu are mai multe:)

4me

stats

:-D