Like?:)

vineri, 5 decembrie 2014

Crâmpei – decembrie, joi

Plouă mocănește, e ud totul și parcă respir apă; picioarele se afundă în pământul fluid – urmele fine de iarbă nu mai fac față după zăpada zilelor trecute -, înaintez cu greu și mă gândesc de două ori dacă să ies sau nu în lizieră.
Din nucul nordic, o veveriță mă privește; așteaptă să vadă dacă intru cu ea în competiție pe hrană, face un calcul sumar și, cu nuca în gură, pleacă. Îl strig pe Jinx ca să-i distrag atenția - n-ar fi prima dată când vânează o veveriță și-ar fi păcat, pentru el nu e hrană, doar pradă-joc.
Plouă mocănește și-n livada de-alături trei căprioare se scurg ca ploaia spre sat; e-o ceață-paravan și privirea se proptește-n ea ca-n zid, e totul ud, și hainele îmi par murate.
În casă-i cald și geamurile-s aburite; desenez pe ele ca-n copilărie şi privesc afară prin dâre – un câine alb-murdar și-o jucărie albastră trec simultan pe sub bara de covoare.
E ciudat cum nu ne putem aminti unele întâmplări teoretic importante, iar pe altele nu avem cum să le uităm – am în stomac dorinţa de mai bine şi-n minte imaginea ultimului răsărit la Gura Portiţei.
E început de decembrie și până la sărbători mai e.

3 comentarii:

ina spunea...

Ce frumos ai descris o asa urata vreme☺ Veverița și căprioarele mi-ar fi plăcut și mie sa le admir. Ploaie și noroaie am și eu, nu le duc dorul. Zi (mai) frumoasa îți doresc!

Dani P. spunea...

Am simtit umezeala si ceata si racoarea geamului ... Multumesc !

Simona Fusaru spunea...

@ina, @Dani - eu va multumesc.

4me

stats

:-D