Like?:)

joi, 30 ianuarie 2014

Musafir. Domnul Morcov



Neaua peste tot s-a pus...

...Și-a venit o minune de iarnă, de nu mă mai satur de ea. Alb complet, sunete amortizate, cald în casă, frig afară (e primul an în care știm să gestionăm căldura, ne-a crescut considerabil confortul și-a scăzut consumul de lemne), înviorare de dimineață – mersul per pedes până la mașina lăsată cam la 150 m mai jos. Facem și mișcare pentru sănătatea noastră, mai mult de 30 de minute pe zi, ne antrenăm fiecare grupă de mușchi, pe rând, mai cu lopata roșie de zăpadă la curățat curtea și drumul, mai cu un băț lung la scuturat copacii, mai balet pe patinoarele de lângă casă. Ne îngrijim aspectul fizic, ten, mâini, buze – toate sunt tratate cu respect și șmaguri diverse, că altfel ustură-n disperare -, ne hidratăm bine – de la vin fiert la bere, de la ceai la supă -, ce mai, avem mare grijă de noi.
Moșia e statică, pare încremenită în alb-negru, mai puțin steagul de pe chioșc (la care nu putem urca acum să-l dăm jos) și butoiul albastru din tablă în care am făcut oareșce experimente de afumătoare cu fum rece; n-am reușit să afumăm cârnați, dar ne-am distrat bine un week-end întreg.
În sat, lumea e ocupată: din zăpadă cresc piramide și monumente de piață, oameni de zăpadă și ziduri, după fantezia și cheful fiecăruia, se sparg intensiv lemne și de practică vânătoarea de seară: se pescuiesc găinile și se cazează în grajduri, magazii, care pe unde poate, că vulpile sunt tare hărnicuțe acum și cotețele nu mai sunt sigure. (Marți „a dat vulpea” la dom'colonel: toate găinile, 26 de bucăți ucise într-o noapte; găinile stăteau într-o volieră betonată, dar doamna vulpe a desfăcut sârmele cu care era prinsă plasa sus, lângă acoperiș.)
Când încă nu te-ai calificat în meseria de adult, ai alte treburi: ajuți la zăpadă făcând omuleți, ai grijă de condiția fizică a câinilor și-i tăvălești cu elan, îți apreciezi mama asigurându-i belșug de rufe de uscat, mergi la săniuș. Adică urci la noi, că unde e panta mai faină? Au venit copiii (mulți, de la 6 la 17 ani), fiecare cu dotarea personală; domnul meu le-a dat o sanie și două ligheane de zăpadă, iar eu – 5 saci de polietilenă groasă. Cei mici s-au uitat cu mare jind cum se dădeau cei mari pe saci, dar s-au sacrificat până la urmă cu săniuțele din plastic colorat. Au râs, au chiuit, iar au râs, au umplu liziera de bucurie gălăgioasă și, când deja se întuneca bine, ne-au băgat în curte sania și ligheanele. Au plecat spre casă în numeroși decibeli, roșii în obraji, care pe sănii, care pe ce putea, că pe picioare nu prea aveau cum, bucurându-se din plin de arta așternută pe drum peste noapte.

Iarnă


miercuri, 29 ianuarie 2014

Când afară ninge...





Bliţuri în iarnă

* Copii cu sănii şi râsete rostogolite, nămeţi pe garduri şi cuşme la stâlpi, lopată roşie harnică şi lăzi cu lemne în extindere, maşină bicoloră şi lemne troienite.
* Câini şi pisici jucându-se în zăpadă, paste carbonara şi roşii uscate în ulei de măsline, compot de vişine şi pastă de avocado, foc în soba metalică şi multe mânuşi la uscat.
* Parazăpezi şi glugă cu blăniţă, veste din fâş murate şi pisici expandate în bibliotecă, steag arborat pe chioşcul înzăpezit şi cenuşă pe aleile de lângă casă, 40 de cm de nea pe acoperişul magaziei şi meri îmbrăcaţi în alb.
* Poteci şi sensuri giratorii, piramide din zăpadă şi roabă dispărută sub nămeţi, rufe-carton cu miros de copilărie şi dezgheţat apa câinilor, bucătărie de vară pudrată şi jardiniere cu tocă.
* Ghiocei, iasomie şi primulă înflorite sub 50 cm de zăpadă, vânt în faţă şi zăpadă-n păr, brazi scuturaţi şi omăt uniform peste Grasul, uite netul, nu e netul şi Radio România Actualităţi.
* Oameni cu lopeţi pe drum, turnuleţe şi movile, monumente şi stâlpi, ţuică fiartă şi glume între vecini, câini jucându-se în nămeţi şi căprioare în salturi graţioase, iepuri ghiduşi, divers coloraţi, şi ereţi în picaj.
* Cod galben şi gheaţă sub zăpadă, buldoescavator înzăpezit şi tractor cu plug, alb imaculat cu acoperişuri ninse şi fumuri pe coşuri, trafic domol pe DN şi Mioveni cu litere roşii, de Holywood.
* Întuneric căzut devreme şi mailuri cu muzică, ulei de mosc şi iarnă, pleoape grele, linişte, cald.
Acasă.

Statice





marți, 28 ianuarie 2014

Indignări de sezon

* Coşmarul alb, moartea albă, ger, viscol, zăpadă, drumuri înzăpezite. În ianuarie. În zona temperat continentală. Unde accidental an de an ninge, e frig şi bate vântul.
* "Nici apă nu au bieţii oameni." Zăpada nici nu conţine apă.
* „N-avem nici pâine!” Pe bune? Dar mălai sau făină aveţi? Şi dacă nu, de ce NU? V-a luat iarna prin surprindere? (Oare cum rămân fără mâncare oamenii „sinistraţi”, că noi avem pe stoc pentru măcar o săptămână?!)
* „Nici să ajungem la lemne, la magazie, să scoatem lopeţile, n-am putut.” Aham, dar nu puteaţi lăsa o lopată lângă uşă, că tot aţi văzut că ninge?
* „Era zăpada pe uşă până sus, pe unde să ieşim.” Dap. Dar există şi geamuri.
* „N-a venit nimeni să ne ajute.” Dar voi v-aţi ajutat singuri? Aţi curăţat măcar o felie din drum, să poată ajunge jandarmii/armata/autorităţile să vă ajute?
(Nu mă refer la bolnavi sau la bătrâni singuri; nici la cei din zonele unde nămeţii au ajuns la 5 m.)

Linişte







Drumurile noastre




luni, 27 ianuarie 2014

Iarnă privită de sus - spre vest











Iarnă privită de sus - spre est







Iarna 2013, ediţie întârziată

Pe final de ianuarie, după zile în care ceaţa era ca o brânză dulce cu smântână, ce ceaţă deasă, vai ce ceaţă deasă, gata, a venit iarna. Nepunctuală, ca orice muiere care se respectă, a venit senină de parcă n-ar fi întârziat fro două luni şi s-a pus pe nins; gospodăreşte, cu un pui de viscol cât să acopere până la jumătate geamurile şi uşa din faţă şi să-mi taie respiraţia când mergem contra lui.
Am bifat deja pe listă: picioare îngheţate, un pui de degerătură la două degete de la mâna dreaptă, echilibristică Bambi style, că aşa e când umbli în trecări pe motiv că la bocanci se încheie şireturile greu, febră musculară model mă dor picioarele din gât, trecând inclusiv prin antebraţe antrenate uzual. Mânuşi ude, alte mânuşi – se udă şi ele – multe mânuşi, veste din fâş murate de-a dreptul, zăpadă-n casă măturată de n ori pe zi, lopată, poteci, sensuri giratorii şi ronduri, drum, scuturat copaci pe gluga de la geacă, iar treci la lopată, că s-au mai aşezat vreo 15 cm de zăpadă.
Mi-e nespus de dragă iarna asta sucită, cu peisajul ei incredibil de frumos, de fraţii Grimm ar fi invidioşi să vadă astă minune. E linişte şi calm aşezat, pădurea e tăcută şi pare de piatră în nemişcarea ei; nu-s păsări, doar un uliu – ornament de stâlp într-o livadă alăturată, cu aripile triste pe lângă el. Satul e sub nămeţi, acoperişurile caselor sunt albe, pe coşuri ies vălătuci de fum ca-n basmele copilăriei; sunt mai bine de 40 de cm de zăpadă; am vrut să facem şi-un Frosty, dar când aveam energie n-aveam timp şi când am teminat sutele de metri liniari de poteci degeaba aveam timp, că nu mai aveam energie.
Suntem înzăpeziţi, în bibliotecă ard focul şi beţe Hem – acum cu miros de mosc verde -, dorm mâţe expandate care pe unde vor, domnul meu citeşte amuzat Scrisori către Rita, din boze se aude uşurel Disturbed. Mi-e tare linişte. Mai vreau!

Iarna noastră - ediţia de zi











4me

stats

:-D