Like?:)

miercuri, 30 aprilie 2014

În verde


Raport eterogen-periodic

Pisici. Jinx e la antibiotic – a mai pus de-o viroză felină, Frida îşi lasă generoasă pletele pe hainele noastre, pe husele fotoliilor, pe covoare, unde poate şi ea, Igor e magnet de căpuşe, iar Maşa e speriată de Zăvod; nu prea înţeleg de ce, dulăul ştie că una dintre mâţele negre (adică Jinx) îl zgârie şi-l atacă şi în consecinţă dacă vede negru în faţa ochilor stă potolit (dar pe Frida şi Igor îi aleargă).
Câini. Zăvod e la cură de calciu şi vitamine, l-a cam pus la punct pe Hades şi deja doarme cu băieţii la lemne; pe Castor îl aşteaptă o nouă cură de antireumatice cu schimbat de tratament, iar Hades începe să ne tolereze iarăşi, acceptând resemnat bestia ce i-a intrat în viaţă.
Găinile sunt crunt de urâte, năpârlesc şi mai au urme fine de pene, sunt ude, pline de noroi şi parcă ar fi nişte arătări. Le-am pus picături antiparazitare pe ceafă şi au făcut mare gălăgie, iar cloşca s-a ridicat de pe ouă şi-a pornit în plimbare, că aşa i-a plăcut ei. Iepuroaica e la o nouă tură de iubit, prima n-a fost eficientă.
Curte/grădină. Liliacul alb e în plină floare, sacsul de dulceaţă are boboci, seminţele puse au germinat în mare parte şi cresc timide, buruienile cresc însă cu tupeu; minisolarul e plin de plăntuţe, la fel şi răsadniţa, lucerna e falnică şi nu ştiu când va putea fi cosită din motiv de ploi. Am mai mutat nişte miozot, in ornamental şi bănuţei, am pus seminţe de cosmos şi lilicele, praz pentru răsad. Domnul meu a stropit pomii, via, trandafirii şi coniferele, iar împreună am debălăriat oareşce porţiuni din grădină.
Limitrof. Căprioarele coboară curajoase, s-a înzecit numărul de coţofene din areal, cucul cântă voios, doi cai pasc prin preajmă, a apărut un soi de ţânţari care nu înţeapă. S-a deschis sezonul la melci cu sau fără cochilie (am cumpărat două capcane pentru ei, încă n-a fost nevoie să le punem în funcţiune), se-aud pompe ce stropesc pomii, casa din lizieră creşte ca din apă, livezile sunt verde-viaţă.
Alte cele. Cum după ploi îndelungate apare fenomenul de inundare a fântânilor şi apa devine gălbuie, ups, am păţit-o again, dar de astă dată puternic vizibil (şi vreme mai îndelungată), a fost nevoie să pună domnul meu o pereche de filtre la apă şi nu mai ştiu ce, iar efectul lor a fost vizibil rapid. Tot domnul meu a făcut o gaură în buget cu întreţinerea maşinii (telescoape, discuri de frână, oareşce uleiuri, direcţie, schimbat anvelope) – şi factura a venit în 4 cifre, bucurie supremă -, iar acum e concentrat pe confecţionarea unor cevauri gen pervaz pentru uşa din faţă (alunecă duios într-o parte şi nu se mai închide prompt).

luni, 28 aprilie 2014

Educându-l pe Zăvod I

Dulăul nostru descoperă lumea, deja a învăţat ce înseamnă o albină şi usturimile de bot, aleargă vocal coţofene, umblă după mine cu mare bucurie. Ne jucăm, ne plimbăm şi per total îmi cam pune creieri pe moaţe: tipul gândeşte cu capul din dotare şi procedează în consecinţă, orice comandă i-aș da. Am încercat să-l învăţ la şezi cu recomensă; în primă fază a vrut, apoi, ce şi-o fi spus?, De ce să fac eu acum, chiar dacă îmi dă recompensă? Mie nu mi-e foame. Şi dacă n-are interes nu face căpăul. Sau merge în lesă, aproape la pas, în curte; când ieşim, nu ştiu ce-i în mintea lui, dar nu mai aplică nimic din ceea ce ştiu că ştie şi înţelege. Trebuie să mă pliez pe cheful lui, să caut mereu soluţii (în funcţie de ce gândeşte atunci mister), să fiu de-o fermitate încăpăţânată. Clar va trebui să colaborez cu el, nu văd cum mi s-ar supune necondiţionat şi nu pentru c-ar fi încăpăţânat, ci pentru că-l văd liber şi... gândind cu capul din dotare. Nu comentează când îl caut la dinţi sau prin urechi, n-are stresuri când umblu la mâncarea lui, ba îmi mai şi aduce omagiu câte vreun os istoric găsit prin curte, nu se mai revoltă când îi spun stai şi intru în casă, înţelege repede şi învaţă repede; cu executatul însă... negociem.
Ca temperament, tipul e echilibrat, nu prea pare să-i placă străinii, dar, dacă sunt cu noi, nu-l interesează; însă când noi ne îndepărtăm cam strică prietenia cu musafirii. Cu toate acestea, nu e agresiv; îi plac copiii, noaptea patrulează nonstop, latră cu voce joasă, cu „bătaie” puternică, stă deja la periat (are subpăr bogat), chiar dacă vrea să se joace cu peria sau pieptănul.
Nu e prea interesat de jucării, de mişcare, e clar că nu-i câine de vânătoare, aport nu cred să facă vreodată; dacă trag de jucăria din gura lui (de preferinţă un pet de 2 l mai moale, de apă minerală), smuceşte şi muşcă mai puternic, a sfâşiere, apoi lasă jucăria, dă un pas în spate şi atacă iarăşi; jocurile de gen se termină mereu cu victoria mea (acceptată de el), chiar dacă nu-i convine și încearcă mereu să vadă dacă nu cumva e el superiorul. Avem şi „bâtă” de dresaj – o palmă de muşte portocalie pe care o latră foarte supărat, explicându-i ce i-ar face dac-ar prinde-o.
Nu prea vrea să mă recunoască de șef al haitei, așa că va trebui să-i aplic tehnici de subordonare – cum e mare deja, faza cu luatul de ceafă nu prea merge, așa că voi aborda supunerea cu tras de picioare, culcat, gât expus și presiune pe gât; luatul castronului cu mâncare în timpul mesei și comandă de șezi; ținut „în picioare” și dominat cu privirea) – de el depinde, va crește cât un vițel și nesupunerea nu intră în calcule.

De ce Zăvod? Ciobanii îi spun Ciobănescului de Bucovina dulău, căpău, zăvod sau câine-bărbat.  

Curiozitate


Pe ploaie



vineri, 25 aprilie 2014

Suav





După Paşte

E Săptămâna luminată, în care nu prea avem voie să facem mare lucru, ba plouă (pământul e saturat de apă), ba suflă vânt tăios, grădinăritul e pentru moment în stand by, iar singurul lucru pe care pot să-l fac în cazul dat e să urmăresc evoluțiile de pe moșie. Au apărut plăntuțe din semințele de zorele, trifoi alb, lobodă roșie, mărar, creson și ridichi, morcovii sunt ca niște fire de păr, păpădiile – galbene și atotcuprinzătoare; ceapa și usturoiul sunt deja vizibile, hreanul și măcrișul sunt de un spectaculos verde crud, roinița - ca o bilă verde-iarbă, via – nişte smocuri rozalii.
Încă avem lalele înflorite, rodonelul e roz tot, se pregătesc cu boboci bujorii, narcisele albe, căldăruşele și iasomia. An de an miozotul apare în alt loc, planta de care uitasem – luată de la simfonie – e o primulă roşie și am mai luat 12 crini asiatici, că opt parcă nu erau de-ajuns (și i-am plantat la un loc, să fie surpriză când vor înflori care ce culoare e). Răsadurile de roşii şi ardei iuţi cresc frumuşele, plătuțele din mini-solarul improvizat stagnează și am pus de probă semințe de roșii în hârtie igienică Armeria style.
Găinile sunt în plin proces de năpârlire și arată crunt, Igor şi Frida au făcut ieri un an (mulţumim), Jinx strănută ca apucatul, iar Mașa s-a apucat de slăbit – face aerobic prin meri. Hades e supărat rău pe noi, Castor e obez, dar grație temperaturilor a început să se miște mai bine, iepurele nu ştiu ce face, că de când cu noroiul nu m-am avântat în zona lui.
De Paşte a fost casa plină şi-a fost bine, păcat că a plouat, facem focurile din două în trei zile, lucerna și troscotul din curte strigă după o coasă, lacul are apă și oareșce broscuțe, că le-am auzit eu timide într-o seară; cântă şi privighetoarea, liliacul e-nflorit, chiar dacă nu e luna mai, şi nici noapte, dar e semn clar că am intrat pe drumul spre vară. Şi-mi place.

joi, 24 aprilie 2014

Zăvod

Zis şi Ză Vodă.







Meet Zăvod. Zăvod ot Ciumeşti

Cum înainte de Paşte orice om trebuie să mai ia una, alta, ca să nu lipsească nimic de pe moşie, în Joia neagră am adus şi noi acasă una bucată căţeloi; alb cu pete cam nisipii, e o marcă de câine de stână (ciobănesc de Bucovina?), are un pic peste patru luni şi e obraznic ca orice copil nestrunit care se respectă. Nu-i e frică de nimic, n-are urmă de reţinere, îi plac caprele şi găinile, citeşte pasionat mături şi coşuri de gunoi, fură coji de banane de la biodegradabile, educă mingi, pet-uri (şi jucării, dar mai rar), sperie pisicile (care-l scuipă, mârâie, zgârie), pe noi (şi ne cointeresează să schimbăm două seturi de haine pe zi, din motiv de lăboanţe pline de noroi).
Doarme la bucătăria de vară într-un coş de răchită sau în plină ploaie, de preferinţă cu coada într-un şanţ de scurgere a apei, are vocea gravă şi puternică, mănâncă în disperare (tipul are deja vreo 20 kg şi cam 45 cm la greabăn), e gălăgios şi plin de energie. Până astăzi deja s-a prins ce-nseamnă nu!, ieşi!, lasă pisica!, ştie că măăă!, boule!, să nu-ndrăzneşti! nu-s deloc de bine, nu se mai teme de lesă şi deja o acceptă (când nu încearcă s-o roadă a joacă), nu se mai urcă pe noi decât ocazional, stă parţial la periat; ştie că el e bestioletta, zevzecul, dihania, vine când îl invit la masă, nu mai insistă să intre pe uşi după noi, nu mai terorizează portiţele.
Hades nu poate să-l sufere şi-l mai capsează (ba, mai mult, e tare supărat pe noi că i-am adus duşmanul în curte şi ne cam ignoră), nu-l lasă să intre la lemne sau să se apropie de castroanele cu mâncare (oricum hrănim bestioletta separat); Castor, înţelept, l-a acceptat din prima (ce-i drept, a şi stat dihania cuminte la mirosit şi şi-a oferit a supunere gâtul).
Urmează vitamine şi vaccinuri, educaţie la greu, periat-periat-periat, că are părul cam lung, hrană specială, plimbări – că doar avem câine nou. E născut undeva între 20 şi 25 decembrie şi-am hotărât ca ziua lui să fie pe 22. Fix când ne-a părăsit Grasul.
El e Zăvod. Zăvod ot Ciumeşti.



4me

stats

:-D