Like?:)

joi, 24 septembrie 2015

Frânturi de viață-n centrul urbei. Balene și handicapați

Aaaaalo, ce faci fată? Salut! Mai trăieşti? Te-am mai sunat, dar nu mi-ai răspuns!
Pe geamul biroului meu de la etajul doi se insinuează din depărtări o voce veselă feminin-vulgară, acoperind fondul sonor al traficului aglomerat de ora 3. Nu mă întreb nimic, nu mă mir, doar un gust amar ce mi se insinuează pe limbă.
Cobor; pe marginile de beton ale unui rond de flori, trei femei obeze stau cu spatele şi fumează; sunt îmbrăcate în haine prea strâmte, văd ţesut adipos revărsându-se explicit, șale dezgolite obscen, mi-e parcă uşor greaţă – e cald şi trec pe lângă pubele descoperite mirosind fetid.
La întoarcere, una dintre femei plânge; ochii mici din cauza grăsimii sunt și mai mici, roșii ca ochii clovnilor din desenele copilăriei.
Da, puiu, da, vin singură, am înțeles, nu te supăra...
E aceeași voce de dimineață, numai că, domoală fiind, nu mai pare la fel de vulgară. Încheie convorbirea, își aranjează nestingherită desuurile, își îndreaptă spatele și, cu voce de tunet, o aud:
'Rați ai dreacu dă andicapați, plecați dreacu d-aci, andicapații dracu, că vă omor!
Handicapații în cauză, doi puberi curăței care se apropiaseră de pubele să caute peturi și doze de aluminiu, virează calmi spre stânga, prin gang.
Hai, mă, mergem întâi la Mobilux și venim după 4, să termine balenele ucigașe programu'.

2 comentarii:

ciumafaiul de toamna spunea...

nu mai sta cu urechea la geam ...numa' iei vrun virus si te depresezi..

mikaela spunea...

Si "balenele ucigase" sunt proiectia ei,a lor in oglinda.:))
M-am amuzat la comentariul anterior.

:-D