Like?:)

marți, 31 martie 2015

Succint despre ultima vreme

Zi ultimă de martie, gata, nu mai ninge, ştiu eu, primăvara curând va exploda-da-da... M-am zăpăciripit iar, umblu capie pe moşie făcând planuri în minte, mă bucur de evoluţiile vegetale ale fiecărei zi.
N-am plantat încă în grădină, în week-end a plouat continuu (ploaie în luna lui martie), dar am făcut curăţenia de primăvară în magazie şi în spaţiile de depozitare acoperite şi am pregătit chioşcul de utilizare frecventă – ca de obicei, pe timpul iernii a fost principalul loc de depozitare a diverse.
Au înflorit forsiţia, brânduşele, zambilele şi toporaşii, narcisele galbene ciufulite se cam fac tufă colorată, primulele sunt reginele balului, cu accent pe cea galbenă.
În ghivecele din suportul cu folie apar uşor plăntuţe, spanacul şi restul de seminţe puse acum ceva vreme n-au apărut, semn că temperatura în sol e încă scăzută, căpşuni apar nestingheriţi sub vie şi între tufănele, bujorii sunt la stadiul de zbenghiuri roșcate, leușteanul, în mod straniu, nu dă semne de viață.
Curtea e iar plină de rumeguș, după ce o greblasem responsabil, numărul de ouă din cuibare a scăzut dramatic – probabil iar s-au nărăvit coțofenele - , domnul meu are motocoasă nouă și roșie; spăl rufe, spăl, spăl – probabil e ultimul meu hobby, când nu amenajez parțial denivelările din curte -, ușile încep să stea ziua deschise, pisicile năpârlesc cu elan.
Am văzut în piața mare rățuște de-o zi și milimetric n-am cumpărat – nu știu nici cum se îngrijesc, nici unde le-am putea crește – și tare mândră am fost de chibzuința mea: nu mai cumpăr compulsiv, nici măcar plante sau semințe.
E ultima zi din martie, curând primăvara va exploda-da-da... 

Dacă stai la ţară, cheltuielile sunt mai mici

60 lei arat, 60 lei discuit, 80 lei tăiatul pomilor, 600 o căruţă nouă de lemne – pe principiul până nu rămâne n-ajunge -, 35 lei 1 kg de ghizdei, 15 lei – 3 kg ovăz, 25 lei - 2,7 kg arpagic, 10 lei – 1 kg usturoi, 15 lei – oareşce chestii pentru găini. 1000 lei, brusc.
Ieftin ca braga.

marți, 24 martie 2015

Martie parţial colorat












După echinocţiu

Of, oase ticăloase ce-mi daţi bătăi de cap prin disconfort, muşchi necunoscuţi care vreţi să-mi dovediţi că existaţi, ce-aveţi voi cu mine? S-a dat startul la grădinăreală, la curățenie, n-am cum să stau în casă atâta vreme cât afară e lumină!
Iar mă mişc ca un robot, dimineaţa oftez temeinic când cobor din pat, zilnic îmi mai rup câte o unghie, de preferinţe din carne, mă ustură faţa şi buzele, mâinile îmi sunt zgâriate şi înţepate, iar periuţa de unghii mi-e cea mai bună prietenă, chiar dacă rar stau fără mânuşi. Aşa e primăvara, mai spre vară îndemânarea creşte iarăşi şi incidentele scad ca frecvenţă, muşchii se antrenează, oasele învaţă că degeaba strigă indignate.
Timpul se comprimă, mereu e ceva de făcut ieri, iar vremea face fix ce vrea ea, nu ce-mi doresc eu. A nins uşor joi, temperaturile au scăzut sub 0 grade, apoi s-a încălzit, iar duminică am avut și 15 grade, spre bucuria mamiferelor noastre, care s-au sorit cu elan.
A. ne-a spus că a arat două prăjini jumate – în traducere liberă, 500 mp -, apoi a venit şi a discuit pământul arat, tare faină e grădina aşa, domnul meu a prelungit zona lasagna cu încă patru metri, a făcut îmbăierea pomilor şi mi-a îmbrăcat suportul de flori în folie – am pus acolo deja ghivece. Au ieşit crocuşii cu floarea deja formată, o narcisă galbenă ciufulită s-a deschis, primulele se răsfaţă în culori, plante răsărite evoluează vertical, mai ales cele din flora spontană.
Găinile evadează în grădină şi apoi între trandafiri, refacerea curţii avansează timid, Zăvod nu mai are acces în grădină, dar compensează Hades – coţofenele venite la ciugulit pe zona discuită îl enervează rău şi ce le-ar face el de le-ar prinde...
În lizieră crește în mod misterios un drum, zona e plină de gunoaie – m-am săturat să tot ecologizez, ajunge, strâng doar în jurul gardului nostru -, primăria ne ignoră metodic – nu, noi nu merităm saci de gunoi, nu-nuuu, nici ziarul comunei distribuit gratuit tuturor în cutiile poștale, nu -, drumul comunal e iarăși varză și nu pare a-și reveni singur nicicum.
Şi gata!

vineri, 20 martie 2015

Oamenii de-atunci, plecând de la un album foto

Uitându-mă prin nişte fotografii vechi, constat că pâna în 90 oamenii erau mai eleganţi, mai bine îmbrăcaţi, fiecare avea ceva-ul lui, nu păreau a fi în uniforme sau stil corul Madrigal. Hainele le veneau bine - majoritatea erau lucrate la croitor -, aveau încălţăminte pe comandă, iar accesoriile-bijuterii ale damelor erau fie aur rusesc, fie inedite - coliere din paste făinoase, broşe din oase de peşte, melci, scoici. Purtau haine din piele sau blană, stofe din lână, bumbac şi in, mătase naturală - plasticul nu se prea vedea -, încălţăminte din piele, de Guban, tenişi şi sandale din pânză. Cămăşile chinezeşti cu lalea erau etalon al calităţii – atunci chinezesc însemna pentru o viaţă -, şalurile erau cam din caşmir; nu vedeai blugi la teatru sau la operă, nici bărbaţi în maieuri şi şlapi vara pe stradă, femeile erau frecvent coafate - va mai amintiţi permanentul? -, cremuite, rujate.
Oamenii de până-n 90 erau în afara modei, nu demodaţi, nu în trend; mergeau pe un clasic universal, versatil, aveau în garderobe piese pe care le puteau combina în fel şi chip, aveau haine refuzate la export, de shop, blugi şi stofe de pe piaţa neagră – lurexul, ah cât îmi displăcea -, cosmetice aduse de afară.
Poate greșesc, dar mi se pare că erau mai originali.

4me

stats

:-D