Like?:)

luni, 31 octombrie 2016

Ilustrată cu flori de câmp


Joacă







Nu cred

* Nu cred că ajutoarele sociale sunt soluţia universală. Când vrei să ajuţi un om, îi dai o undiţă şi-l înveţi să pescuiască, nu-i dai zi de zi peşte; dă-i un teren în folosinţă, nu-i mai impozita munca, taie-i toate taxele, nu-i da ajutor social. Subvenţionează creşa, grădiniţa, să-i laşi mamei libertate de angajare şi să nu-i tai copilului sărac aripile din start.
* Nu cred că bisericile de orice fel ar trebui impozitate, ci doar că n-ar mai trebui susţinute de stat (salarii, subvenţii, finanţări).
* Nu cred că românul are corupţia în ADN, ci provine de la prea multe instituţii centrale cu drepturi nelimitate. La o clinică privată medici nu iau şpagă, elevii nu trec clasa degeaba într-o şcoală privată care se respectă. (Şi românii plecaţi din ţară se adaptează firesc la lipsa şpăgii.)
* Nu cred în gestionarea de la centru, cred în statul mic şi în descentralizare; primarul ştie mai bine ce are nevoie comunitatea, nu şeful din minister; societatea îl poate controla mult mai uşor pe primar decât pe secretarul de stat. 

marți, 25 octombrie 2016

În așteptare


Dare de seamă, ediția de octombrie

  • Mănuși și nas înghețat, fumuri parțial paralele din coșurile caselor din sat, cântec de motofierăstraie, lemne, lemne, hai la lemne, miros de gutui în locul de masă, murături, gata cu semințele și plantele uscate, strâns recoltele din grădină.
  • Pădure în degradeu, copaci goliți de frunze, vânt prin sălcii, natură aproape moartă în grădină, arţar roşu, must incredibil de bun, căpuşiada, ediția de toamnă, la pisici, demarat pregătitul curții pentru iarnă, musafiri.
  • Avem tocător de crengi galben - a fost probat făcând un fel de pastă din merele pentru rachiu -, clanța de la ușa de la intrare a puțin murit, am împuținat stolul de găini cu șase, prilej cu care am pierdut o jumătate de zi.
  • Mâţele s-au îmblănit, câinii s-au îngrăşat, iepurica încă trăieşte, găinile nu ouă, Jinx a împlinit zece ani, domnul meu a refăcut poarta de la boltă pe care o rezolvaseră câinuţele şi iar nu mai am unde să pun cărţi,
  • Octombrie, mai spre final.

luni, 24 octombrie 2016

Fridoșenie



Peste gard




Când transformi o zi de joi într-o zi de joy

O zi de joi mai specială, că, de, așa e când e ziua ta. O încep vorbind cu Alexandra.
Am făcut comandă, vine curierul după săpunuri.
Săpunuri, da, că-i aceeași Alexandra.
Nu știa de ziua mea, dar așa s-au aliniat planetele.
Și vine coletul. Să vă spun cum miros săpunurile? Cât de fain e gelul de buze? Sau ce incredibilă e crema cu dafin? Orice-aș spune e prea puțin. Dar vă arăt, să vă faceți o idee.




Alexandra e omul care a transformat o pasiune în mod de viață. Are și marcă înregistrată la OSIM, formulanaturala, și ia uitați cum sunt ambalate săpunurile ei: pungă de hârtie personalizată, săculeți de in cu siglă, etichetă cu data fabricației și compoziție – profi, ce mai – prinsă cu o sforicică de cânepă.


Săpunurile alexandriene sunt acum cazate în dulapurile din casă, așa cum mama ținea săpunurile de bune, până-n 1990, printre haine. O, ie!
(Țineți aproape, că ne pregătește ceva.)

:-D