Like?:)

vineri, 29 ianuarie 2016

Avem pământ, ce facem cu el? IV

Seminţe și semănatul în câmp

Ca orice grădinar profan care se respectă, am colecţia mea de seminţe; ele locuiesc în bibliotecă, în două cutii din plastic cu capac – una specială, cu mâner, cealaltă de lavabilă (dreptunghiulară, cumpărată datorită formei ei). În cutii am pus cartoane despărțitoare cu etichete autocoloante la fiecare compartiment; categoriile pe care le am: plante tehnice (facelia, muștar, croiandru...), fasole și dovleci, roșii, ardei, legume, aromatice, flori, altceva-uri.
Proveniența semințelor e variată, de la cele cumpărate din magazine, de la târguri de profil, de pe net, la cele primite, luate la schimb sau din producție proprie. Recoltez semințe de la începutul verii – leurdă, salată – până toamna târziu – mangold, pelin. Le usuc în tăvițe de plastic și le păstrez fie în pungi cu fermoar, fie în punguțe de farmacie. În noiembrie-ianuarie fac schimb și/sau dăruiesc.
Semințele proprii le păstrez câte doi ani, în cazul în care intervine ceva neprevăzut și risc să pierd soiul respectiv; primele pe care le plantez sunt ele – acum voi face răsaduri în majoritate din semințele din 2014, chiar dacă au un grad de germinare mai scăzut.
Când începe perioada de semănat în câmp, în compartimentele de carton cu plicuri și pliculețe apar despărțitoare din hârtie – cele din față trebuie plantate primele, cele din spate ultimele; în fiecare săptămână iau din fiecare categorie ce trebuie semănat, le pun în coșul de răchită specializat și, după ce am semănat cât aveam nevoie, restul le păstrez pentru anul următor.
Zonele de plantare le marchez cu bucăți de fier beton înfipte în pământ (pe care le scot după ce se ridică ușor plantele), iar seara notez pe schițele din clipboardul A4 ce și unde am pus – e mult mai ușor pe hârtie de matematică.
Despre răsaduri – data viitoare.

Ajutor neprecupeţit




joi, 28 ianuarie 2016

Avem pământ, ce facem cu el? III

Grădina de legume

Din start împărţim zona în mai multe parcele distincte, pentru că trebuie făcută rotația culturilor și parcelăm, pe schița inițială, viitoarele culturi. Noi facem rotație în patru ani, în primul plantăm pe o parcelă fructe – denumire generică, evident, aici intră roşii, ardei, cartofi... -, în al doilea punem frunze – varză, spanac, salată... -, în al treilea, rădăcini – ceapă, morcovi, usturoi... - , în al patrulea, plante tehnice – facelia, muştar, coriandru...; aici plantăm şi fasolea, soia şi urme fine de dovleci. Mai am o zonă de rezervă pe care pun altceva, în funcție de toane, ca să nu mă simt constrânsă, să am libertatea de a mă juca, şi încă o zonă de creşă, cea mai apropiată de casă, unde plantez în primul an plantele perene şi butaşii, până se dezvoltă ele uşurel să le pot planta la locul definitiv.
Ţinem cont de preferinţele fiecărei plante, când trebuie semănată, după ce perioadă fructifică, când sunt ultimele geruri în zona noastră, căutăm indici fenologici specifici locului (aici mazărea se seamănă când înfloresc narcisele, răsadurile de roșii se pun în câmp când sunt crinii albi înfloriți). De exemplu, în zona noastră, tomatele se plantează în câmp cam la 15-20 mai; cum răsadurile e bine să aibă măcar 50 de zile, semințele le punem în ghivecele în a doua jumătate a lunii martie. Roșiile, în funcție de vreme și de soiul lor, pot fructifica timpuriu - după 75 de zile de la semănare – sau uzual, spre 100 de zile (ceea ce înseamnă că avem roșii pentru consum de la începutul lui iulie.
Parcelele noastre sunt sensibil egale și pe o parcelă putem pune 70 de cuiburi (ori două fire) de roșii și 40 de cuiburi de ardei, adică fix cât avem timp să îngrijim, ținând cont de faptul că amândoi avem joburi; mulcim tot ce se poate și nu săpăm mai deloc, iar uneori vara trebuie să udăm grădina câte două ore pe zi (cu furtunul, nu avem sistem cu picurare).
Facem planificare pe schițele fiecărei parcele, câte cuiburi, alei, câte fire, câți metri liniari, poteci și sperăm din tot sufletul (aham!) că vom respecta ceea ce noi singuri am hotărât.
Va urma.

Umbre






miercuri, 27 ianuarie 2016

Avem pământ, ce facem cu el? II

Cugetări telurice

În zona de livadă, câți pomi ne permitem să plantăm? Și ce pomi ne-am dori? (Să ținem cont și de ce anume ne trebuie?) La ce distanță se pot planta unii de alții? Cât ocupă un măr? Dar un vișin? Ce soiuri putem cultiva, ținând cont de specificul zonei și de sensibilitatea soiurilor de pomi? Vecinii ce cultivă?
Cam multe întrebări, lăsăm pe mai târziu, trecem la flori, că-i mai simplu. Sau cel puțin așa pare. Zonă de plante perene, zonă de plante anuale, jardiniere. Plantele perene gândite în perspectivă, să fie mereu unele înflorite din primăvară până-n toamnă, dacă se poate și în culori diferite – mie îmi place stilul haotico-rustic -, sau cu temă, cum ar fi alb-albastre – aici pot intra și bulbii, eu nu-s dispusă să scot bulbi, așa că trăiește cine poate – sau cum ne place sau avem chef. Musai și trandafiri. (Cum e musai și o zonă de plante anuale, ne asigură schimbarea de decor – ca atunci când mutăm mobila prin casă – și putem experimenta altceva an de an.)
Revenim la pomi, că trebuie. Nucii trebuie puși cât mai spre nord sau spre vest, să nu-i umbrească pe ceilalți, vișinii și cireșii nu se tund și cresc glob mare, deci cam ocupă spațiu, perii au tendința să se înalțe ca lumânarea, merii pot fi tăiați în mai multe feluri, în funcție de cum vrem să-i exploatăm, intensiv sau pe termen lung, și în funcție de asta vor avea o coroană mai mică sau mai mare – fiecare pom are mofturile și pretențiile lui de care trebuie să ținem cont, pentru că desul umple fesul, rarul umple carul.
Arbuști; că-s aluni sau muri, rubarbă sau valeriană, zmeură sau... trandafiri de dulceață. Acidofili sau nu. Mda, greu de ales.
Facem lista cu pomii și arbuștii pe care îi vrem/ne permitem să-i cultivăm; îi plasăm virtual în teren; identifică sursele de aprovizionare; plantăm an de an, din marginea terenului spre interior.
Continuăm mâine cu grădina propriu-zisă: măriile lor legumele.

Drum



marți, 26 ianuarie 2016

Zâmbet în iarnă


Avem pământ, ce facem cu el? I

Alegerea culturilor, identificarea suprafeței, parcelare*

1. Ne gândim ce ne-am dori să cultivăm, în funcție de factori importanți, cum ar fi ce ne trebuie, ce putem îngriji, ce-am găsit la plicuri în hipermarketuri, în târguri de specialitate sau pe net (Adică ce țăran de rit nou aș fi eu dacă nici măcar nu încerc să cultiv moșmon, scorțonera sau sparanghel? Nu contează că nu știu gustul moșmoanelor, scorțonera nici nu știam că există până să văd plicul cu semințe și nici nu-s fan sparanghel!)
2. Facem o analiză cât mai realistă și hotărâm cât timp ne permitem să alocăm săptămânal îngrijirii grădinii, eventual în ce măsură putem găsi ajutoare suplimentare – rude, oameni din sat pe care să-i plătim. (Dureros!)
3. Identificăm în teren suprafața pe care o putem cultiva și, în cazul în care e mai mare decât avem noi vreme s-o drăgălim, hotărâm cât ne permitem să îngrijim în timpul pe care îl avem. (Eu am făcut măsurători și schiță de ansamblu, cu cote intermediare și cu marcarea reperelor deja existente – de genul tufă de zmeură, măr Florina, mentă, prun necunoscut, nalbă.)
4. Gândim în perspectivă: acolo flori, dincolo pomi, că e spre nord și nu vor lua soarele legumelor, în fața pomilor arbuști, că-s mai mici, spre sud grădina propriu-zisă, cu legume și plante aromatice. (Bogătanii cu pământ mult pot să-și facă planurile și pentru cereale, bogătanii cu solar pot să facă deja liste, nu e cazul nostru). Trecem pe schița inițială grupele de culturi, apoi facem schițe detaliate pentru fiecare grupă, dar nu le completăm pentru moment. (Dacă suprafața de teren e mai mare decât putem duce, în afara parcelelor deja hotărâte, putem pune lucernă, trifoi, culturi care să nu ceară prea mult timp sau care să dea dureri de cap.)
Cu aceasta, depășim faza inginerească și trecem la cea filosofico-documentară, rămâneți aproape, nici nu știți ce pierdeți.

* Plecând de la o promisiune făcută Gabrielei.

Noutăți

* Am steag nou şi mă bucur tare (urăsc steagurile decolorate roz-gri-bleu jeg) și niște chestii eficiente antialunecare pentru bocanci (cam aşa).
* Ne-a crescut un router şi implicit jocurile pe net se presteaza lângă poarta grădinii, fac poze cu telefonul şi le verific cum au ieşit.
* Am pierdut nişte mânuşi de touch, confirmând axioma mânuşile şi umbrelele sunt făcute pentru a fi uitate.
* În casă sunt păienjeni nenumăraţi, ei ştiu de unde apăruţi, trebuie curăţaţi la maximum două săptămâni.
* La acareturi avem lemne noi tăiate şi sparte care miros divin, în extindere sunt cazate preventiv lăzi cu lemne pentru următoarele zile.
* Încă sunt cuminte şi nu fac planuri pentru grădină, dar m-am hărnicit și am reușit să fac schițele zonelor cultivate.

luni, 25 ianuarie 2016

Alb în alb


Cum am petrecut gerul de ianuarie

Cu drag și ușor mai multă muncă, cu zile de week-end în care am făcut câte două focuri pe zi – plus de dimineața până seara în bibliotecă -, cu butelia de la bucătăria de vară refuzând să funcționeze fără o dezmierdare anterioară cu turbosuflanta cu aer cald. N-am văzut mai puțin de -16 grade la termometrul de pe terasă (asta nu înseamnă că n-au fost), dar a fost frig-frig, cu vânt insinuant până la piele și apusuri incredibile, cu ulei congelat în drujbă și apă înghețând pe gresia din bucătărie, cu mâncarea câinilor încremenită grațios în castroane și ouă congelate în cuibare.
Zeci de metri cubi de zăpadă dați din curte, o durere zdravănă de spate de câteva zile – cea dată de grădinărit e parfum pe lângă asta -, păr prinzând ace de gheață când am ieșit pe terasă cu el ud, țurțuri curățați des, rufe-carton mirosind divin, ceruri incredibile întreaga zi, de la rozul matinal la portocaliul de seară, trecând prin nenumărate nuanțe de albastru pe care mă oftic că nu le pot prinde în poze.
Casele din sat au cuşme albe şi fumuri bleu-gri pe coşuri, pe drum se joacă izvorașe vesele și conlucrează întru asigurarea, zi de zi, a unui pod de gheață fix în curba din pantă, aerul are un gust plin, special, de iarnă, pământul are textură de beton, iar zăpada a îngheţat pe crengile pomilor şi-i face să arate ca nişte bezele.
Zăvod e băiat harnic, îi scutură textilele lui Hades aproape zilnic și le lasă în mijlocul curții – iar bietul căţel se culcă pe ele acolo -, plimbă lemne şi ne asigură reconfigurarea continuă a zonelor de trecere, duce gunoiul (adică înșiră pe unde poate ce e prin găleți); s-a mutat la locul lui Castor şi frecvent doarme acolo împreună cu Hades.
Pisicile au intrat de bună voie şi nesilite de nimeni în casă, n-a mai fost nevoie să le vânez în fiecare seară, şobolanii au căpătat tupeu și vin în zona de depozitare a cerealelor (au atacat pâinea pentru câini), am făcut inventarul şi curăţenia uzuală în beci, prilej cu care am scos ultimele tomatillos (mere încă mai sunt).
Am făcut lista cu seminţe existente și am conturat tabelul cu ce ne-am dori să cultivăm (ne mai trebuie un plic de morcovi), am cumpărat alveole, urmează schițele de plantare și calculul la răsaduri.
Se anunţă o încălzire accentuată a vremii, fără precipitaţii teoretic, fapt care nu mă împiedică să aştept cu intres altă zăpadă; abundentă, pătură caldă pentru plante, acoperind sunetele şi pământul tot. Să ningă!

Ianuarie în alb și negru

* Lapte îngheţat în castonul negru pentru câini.
* Pisică neagră dormind pe frigiderul alb/în chiuveta albă a băii.
* Cușmă de zăpadă în găleată neagră.
* Motan negru alergând în nea pufoasă.
* Strat dens de zăpadă pe câine negru jucându-se fericit.
* Noi doi, în treninguri negre de fleece, pe cuvertura majoritar albă din dormitor, fiecare mângâind câte o pisică neagră.
* Câine alb patinând pe luciul îngheţat al lacului.

vineri, 22 ianuarie 2016

Sat



În sus



Când după zăpadă urmează gerul

* Copii cu sănii şi folii pe deal, pe drum, în lizieră; râsete, strigăte vesele, o nuntă de câini, doi motani în dezbatere, oameni de zăpadă pe ulița spre casă.
* Câini în zăpadă, dar doar Zăvod fericit, că lui Hades i-a ajuns deja, mâţe cu blana înfoiată care inundă casa cu miros de ger.
* Zile la rând cu frig de nas înghețat, cu fum coborând de la densitatea aerului, nimeni pe drum sau în curți și senzația că vezi în alb-negru.
* Nopți în șir cu clanțe lipicioase, flori de gheață pe geamuri, liniște mormântală și pisici venite singure la somn în bibliotecă.
* Găini păşind circumspecte pe zonele necurăţate, vrăbii gureşe la mâncarea pe care tocmai le-am pus-o, coțofene la castroanele câinilor.
* Untură și tărâțe opărite pentru găini, mâncare grasă pentru câini, diverse minuni comestibile pentru pisici, apă proaspătă, mereu apă proaspătă, castroane/hrănitoare pline.
* Foc în soba metalică, 30 de grade în bibliotecă, flăcări dansând pe tavan, curent căzut și lumânare parfumată.

miercuri, 20 ianuarie 2016

Ianuarie, ger

Frig, dom'ne, frig, dincolo era mai cald!
Ies pe terasă să verific apa câinilor – nu că i-ar interesa cumva dacă e sau nu înghețată, că ei oricum mănâncă zăpadă, nu le trebuie apa mea, dar măcar să fiu cu conștiința împăcată. Mâna mi se lipește de clanță cu mânuși cu tot, vântul mă ia prompt în primire și o adiere de fum de sobă îmi gâdilă nările.
O mâță zgrepțănă la ușă – Jinx. Teoretic vrea afară; practic, când vede cât de rece e, se răzgândește. Frida apare de pe gard zbârlită toată de frig, mirosind a rufe prinse de ger, și intră precipitat, sărind peste Jinx. Scuipături, apostrofări, două labe scurte, iar scuipături. Nu pot să trec de ele să intru în casă – schimbul de amabilități se desfășoară fix în pragul bucătăriei.
Ho, nebunelor, că vă dau afară!
Agale, se îndreaptă amândouă spre bibliotecă, Frida cuminte, Jinx ușor sfidător; îl las, chiar dacă știu că vrea să mă provoace.
Ies iarăși, știu că nu pot să stau mult. Mătur zăpada viscolită de pe terasă, ridic ochii – nu ninge, mai arunc o privire pe acoperișul magaziei – hm, s-a mai tasat zăpada -, duc diverse la reciclabile, mai pregătesc două lăzi cu lemne pentru dormitor.
E o liniște vie – un lătrat spre sat, un fâlfâit de coțofană la castronul lui Hades – și ochii simt plenar atâta alb. Livada de-alături e ca o carte poștală de iarnă, pinii se pleacă a rugăciune, pe scaunele leagănului vântul a construit castele de zăpadă.
Apocalipsa albă... localități înzăpezite... o ambulanță... pene de curent... un copil... copaci căzuți... o gravidă... Așa o fi în alte părți, aici e feerie pură.
Am două perechi de mânuși, iar mâinile îmi sunt bocnă deja, palmele ușor alburii-uscate și monturile roșiatice; nasul mi-e roșu și curge, fața mă ține, picioarele tind să capete flexibilitate de beton, vântul îmi insinuează zăpada sub glugă. 10 minute. -13 grade, a doua zi din săptămâna cu temperaturi negative ziua și -10/-18 grade noaptea. Apoi vreau să ningă!

Cer de ianuarie



luni, 18 ianuarie 2016

Iarnă

Crește ziua, crește iară, crește perpendiculară și se simte deja, ne permitem aroganța de-a merge la cumpărături și în cursul săptămânii și tot ajungem pe lumină – altfel riscăm ca mașina să nu mai urce în curte din motive impertinente, cum ar fi poleiul, zăpada sau pietrișul de râu, ud, proaspăt pus de primărie.
După revelion până sâmbătă am avut parte de ceva ploi uşoare, de temperaturi pozitive și de pământ frământat cu măiestrie de Zăvod prin toată curtea (Ştiţi cum se face terenul în curtea păsărilor? E nimic!) şi în grădină, plus straturile înălţate bătătorite temeinic de acelaşi inculpat – noi nu săpăm grădina, nu-nuuu, doar întoarcem uşor pământul... aham, poate cu plugul de astă dată. Una peste alta, curtea mustea de noroi mai rău ca atunci când au fost săpăturile pentru apă și canalizare, mulțumim, Zăvod!
Apoi în week-end a nins 24 de ore continuu; peste 20 cm de zăpadă fără viscol (aşa era prognoza), maşină coborâtă din curte duminică, alei, patinaj artistic parţial controlat, brazi scuturaţi, câini şi pisici jucându-se în zăpadă.
Peisaj incredibil, fumuri timide ieşind pe coşurile caselor, foc în soba metalică şi arome de vanilie, pin şi eucalipt, curent picat vreo 15 ore pe o zonă cu raza de peste 10 km, la noi apare remediată problema, o să fac o nouă sesizare, febră musculară, mâini sensibiloase tinzând spre degerături.
De dimineaţă am făcut înviorarea coborând per pedes la maşină, plug băgat pe uliţă, polei pe drumul naţional, nămeţi pe trotuare în oraş, alb luminând spre albastru. Acum aştept săptămâna de -10/-15 grade, că doar e gerul Bobotezei pe calendarul vechi.

Ianuarie 18






4me

stats

:-D