Like?:)

marți, 25 aprilie 2017

După Sfântul Gheorghe

A fost o săptămână stranie, cu ger şi amigdale inflamate - un fel de noi toţi redevenim copii -, cu articulaţii ca din sticlă, trening de fleece, mânuşi scoase dintre hainele de iarnă, focuri în trei sobe. După dezmățul de ploaie cu abuz de vânt, asezonate cu zăpadă şi ger, duminică s-a mai îmbunat vremea (în sensul că n-am mai fost obligată să port mânuşi).
Grădina e şocată, nu ştie săraca ce s-a întâmplat, ce să facă. A nins peste liliac, cireşi, peri, vişini şi pruni în floare (prunii de vară se scuturaseră deja), zmeura, murul şi coacăzii sunt plecaţi a rugăciune, trandafirii sunt trişti - sacsul cel puţin avea boboci -, mă tem tare pentru poncirus - are toate frunzele mate şi răsucite -, pătrunjelul e sticlos, iar plăntuţele deja răsărite sunt în mare parte la pământ. Au înnebunit toate de atâta primăvară.
A fost simfonia, evident că nu m-am putut abţine şi am luat o aronie, un arbust de stafide, doi trandafiri (Black Baccara şi Glorious) şi alte cele - măghiran, salvie, rozmarin, un bulb de allium, lavandă, o garofiţă, o suculentă simpatică (probabil ceva Echeveria), o plantă numită popular lămâiţă - să fie oare Verbena citronata? -, un Calocephalus şi încă una, acoperitoare de sol. O parte sunt deja plantate, altele aşteaptă vremuri mai bune.
La capitolul grădină, am reuşit să punem şi cel de-al doilea tunel, după ce se încălzeşte pământul vedem ce-o să plantăm acolo, am scos iarăşi sute de păpădii şi de patlagini, am curăţat o zonă cu plante perene şi cam atât. În casă, domnul meu s-a jucat sâmbătă cu uşa de la intrare, a schimbat clanţa, a treia în opt ani, a pus pene la toc, a ridicat uşa (că doar uşa+tocul au fost făcute pe comandă, din lemn verde frumos mirositoriu), cert e faptul că acum a învăţat domna uşă că locul ei e în toc, cel puţin pentru moment. Eu am scos covoarele de iarnă în speranţa verii ce va să vină, că zău m-am săturat de geci, focuri, ciorapi groşi şi uşi închise.
Duminică am plimbat câinii mari, după o perioadă lungă;  Pepsi, care intră în tahicardie cum o scot pe poartă şi trage disperată să se întoarcă în curte, ne-a certat supărată, s-a urcat pe garduri, a comentat continuu. Când ne-am întors, deschide poarta dacă poţi: pupăza împinsese ivărul şi o închisese, aşa că sari, Răzvane, gardul, că n-ai alternativă.
Luni dimineaţă era iarăşi brumă. Mda.

4 comentarii:

vax-albina spunea...

Mie mi se par foarte frumoase întâmplările voastre. Le citesc și îmi imaginez. Întrebări:
1. lămâița e cimbrișor? Culegeam la munte și ieșea un ceai nemaipomenit de gustos.
2. sper că nu arunci păpădia. Ceaiul și/sau mierea de păpădie sunt grozave.
Spor.

simf spunea...

@vax albina - nu e cimbrisor, tipa de la care am luat-o a spus c-o stie de lamaita, urmeaza sa identific cum o cheama de fapt. (e plina liziera de cimbrisor, culegem in fiecare vara)
nu, nu arunc papadia, o duc la gaini :) pastrez urme fine pentru ceai, dar, la cata avem, am putea deschide un plafar :)

cristina spunea...

Vezi, daca ceai nu bei, fa-ti papadie murata, are Armeria reteta :d
Lamaita eu spun la roinita sau la iasomie. Am si un indrusain cu miros de lamaita, respectiv o muscata parfumata. Am folosito la dulceturi, n-a dat nici o aroma, nu face flori multe si frumoase, drept urmare m-am plictisit de ea.
In postarea urmatoare mi-au placut mutzutzuiele alea lila, ca de ceapa. Ce sunt?
Cum o tii in lesa pe disperata, daca nu vrea sa iasa la plimbare? Eu cu Max nici nu mai incerc.

simf spunea...

@cristina - nu e roinita, nu e iasomie, nu e indrusaim, e alt model de lamaita. dar miroase super si-o suspectez ca se face arbust. (sunt flori de chives, cepsoara, plante de anul trecut.) cu disperata nu-mi pun mintea, incerc s-o scot la plimbare cu ham si lesa, vrea - bine, nu - ne intoarcem in curte. libera n-am curaj s-o las, ca nu asculta.

:-D