Like?:)

marți, 23 mai 2017

Verde cultivat, v.1.1

Mai uzuale, așa...







Verde cultivat, v.1.0

In din semințe expirate de doi ani, năut, dovleac Styrian, fasole degustată de dihănii, lupin alb, soia, muștar, creson










Raport periodic despre dihăniile moșiei

Găinile sunt bine, nu vor să doarmă noaptea la ele acasă și trebuie cointeresate prin aruncare să intre; fac ouă după chef, uneori mai multe decât ne trebuie nouă, alteori cred că vin și oareșce coțofene la masă. Încă n-au păduchi, sau nu atât de mulți câți să-i remarcăm.
Pisici. Jinx nu mai poate să mănânce hrană dură, vine la cerșit minunății - dacă ar fi după el, ar mânca numai ficat crud -, se sacrifică scârbit și mai mănâncă și câte un plic. I s-a decolorat blana, iar bate în maro și e cam smotocit la look.
Mașa umblă teleleu, două zile acasă, trei brambura, iar acasă - o prind, o perii responsabil și-o sechestrez o noapte -, apoi una plecată, două acasă și tot așa. 
Frida năpârlește crunt, oricât aș peria-o tot curg pletele din ea; năpârlește și Igor, dar mai decent, el doar lasă smocuri de blană pe covoare, perne, fotolii.
Câini. Hades e un boem, n-are nicio treabă cu restul câinilor, doar când are el chef de joacă ce-i mai bagă în seamă; și doarme cu Pepsi în căsuța lui, când îi e frig. În rest, prinde șobolani și se joacă cu ei, sapă după petrol, doarme la lemne la umbră sau pe alei în plin soare.
Pepsi e o mare șmecheră, oportunistă, face echipă când cu cine vrea, dacă vrea, citește mușamale, folii, textile, hârtie - cum ar fi ziarul comunei pe care l-a recuperat fata dintre ulucile gardului -, redecorează zilnic curtea, deschide porți și uși. Nu stă la mână decât când vrea ea, nu e fan mângâiere, doar când o gelozește pe Urma ce stă și ea la mângâiat. N-are zgardă sau ham, o doare fix în cot când o certăm și îmi dă impresia că ea e cea care ne tolerează în curte.
Urma e o drăguță, caldă, blândă, lipicioasă, pupăcioasă, jucăușă; plimbă lemne și găleți, face scufundări în lac - arată dezastruos când iese udă -, e fan plimbare. Știe de nu, ieși, vino, lasă, stai; sezi și culcat se fac în poziția broască răsturnată, cu lăboanțele-n sus. N-are bunele maniere câinești, o sancționează toți ceilalți trei câini, cu accent de Zăvod, care o bate zdravăn.
Zăvod e default un mare bou, dărâmă tot în bucuria lui alergată, nu se uită pe unde calcă, clocește jardiniere, plimbă chestii grele prin curte, ceartă tot ce trece pe drum - mașină, om, animal. Și el face scufundări în lac, apoi fie vine și fie se scutură pe noi, fie optează pentru o curățare uscată în praf, dacă are. 
Aștept cu interes câteva zile succesive fără ploaie să le pot pune picături pe ceafă la toți.

miercuri, 17 mai 2017

Haos






Un pas până-n vară

Atât mai e; şi zău abia aştept să scăpăm de primăvara asta năucă, mofturoasă, cu temperaturi de 5 gr la jumătatea lui mai, cu urme fine de soare printre nenumărate ploi, cu apă infiltrată în puț și în beci, cu focuri în sobă până acum.
Grădina e luxuriantă, verde spontan ascendent strunit parțial color de domnul meu cu motocoasa - în sensul că acum avem poteci și se văd chiar și jardinierele în curte. Tot spontane sunt și afidele, multe, o duc minunat pe trandafirii mei de dulceață și nu se lasă impresionate de chestiile cu care le stropesc, că oricum plouă imediat și scapă; și melcii o duc bine, mici, mulți, cu cochilii colorate variat.
Flora cultivată o duce mai domol, avem ceapă, usturoi, salată, pătrunjel, lobodă roșie și cam atât pentru moment, dar știu eu că vor exploda toate când se va încălzi vremea și vom scăpa de temperaturile prea scăzute pentru asă dată. Până atunci, am făcut inventarul la pomi și arbuști: nucii sunt bolnavi rău, doi cireși, alunii, coacăzul roșu  n-au urmă de fruct, vișinii, perii, prunii, zmeura - rod puțin. Merii și gutuii par s-o ducă bine, o aronie și un goji leagă rod, poncirusul trăieşte şi mă bucur tare, lucerna crește subțirică și drăguță.
Au apărut plăntuțe de soia, dovleci și fasole (facelia, nici gând), năutul, valeriana, cătușnica, roinița și ruta sunt frumușele; morcovii iar n-au vrut să răsară, păstârnacul la fel - nici că mai pun încă o dată -; n-am pus răsaduri, pământul e prea ud, dar am pus cartofii, pe toți trei, fix în albăstrele - că-s mov cartofii, să fie în ton -, și o mână de semințe de in, eco, expirate de un an. 
La capitolul flori, a înflorit primul trandafir; un Glorious pe care uitasem că l-am pus în toamnă în locul unui trandafir grena și tare mirată am fost să văd acolo galben în fața ochilor. Ceilalți sunt plini de boboci, probabil primii vor înflori cei de dulceață, se pregătesc și bujorii, și crizantemele de piretru. În rest sunt înflorite lăcrămioare, miozot, cerastium, centaurea, vinca, o primulă roșie nebună, heuchera - un aranjament rustico-haotic punctat ici-colo cu tarhon, cimbrișor, leuștean.
În altă ordine de idei, am găsit rezerve de capcane Bros pentru melci la Auchan, în mod neaşteptat, plopii își împrăștie generos puful, spre bucuria neprecupețită a ochilor mei (nasul se bucură de la florile de cătină), pe uliţă mai cresc două case, până acum au smuls copacii din curte - mi-a părut rău de doi nuci şi de un păr mare -  și nu mai am mânuși de grădină - mi le-a citit Urma pe toate. E  bine.

Spectacol







marți, 16 mai 2017

Primul trandafir




Raport de sfârșit de primăvară. Guest post *

Animalele cu patru picioare au terminat de năpârlit, cele cu două, nu.


Freya, Pușa și Oleg au făcut de undeva rost de ploșnițe, pe care le culegem cu simț de răspundere și mănuși. Cola și Prima au învățat să nu mai sape în grădină, dar Nerod a citit mărunt răsadnițele cu roșii din solarul de lângă mlaștină.
Găinile încă leapădă pene, le-a stropit Vidrean cu piatră vânătă. Acum fac niște ouă verzui, cu coaja ondulată, pe care mișună limacșii. Nu le vor nici șacalii din lizieră/

Am terminat săpatul și semănatul, iar domnul și stăpânul meu (later edit: Vidrean a zis să nu-i mai spun așa) a udat din belșug cu hidrantul cel nou, roșu. În stratul bolognese am pus mai puține soiuri ăst an, ceapă, dovlecei, nepeta împotriva afidelor, crețușcă, borceag, limba-soacrei, aia țigăncii, năvalnic, troscoțel, toroipan, moroșniță și ceva arpagic taiwanez (mulțumesc, Y.!). În stratul risotto am mers pe ce-a ieșit spontan, mai ales hasmațuchi, rutabaga și topinamburi. Nu înțeleg de ce sătenii nu pun hydrangea.

Nu mai facem focul în sobe decât ca să ardem părul periat de pe pisici. Nu știam de ce iese fum, pe urmă am văzut că în cuibul de barză de pe horn a scos o vulpe pui. Duhnesc încântător și tare mi-s dragi.

Vidrean a croit o ieșire pentru fum în pod și prin acoperiș, cu toporul cel vechi, cu coadă mov. La sfârșit l-a scăpat printre bârne și a rămas înfipt, ieșit jumătate prin rigipsul de pe tavanul bibliotecii. A făcut în jurul cozii, cu aparatul de sudură, un nod de școndru din fier-beton de 8 și arată ca Laocoon [insert close-up photo here: agonie vânătă.jpg].

Pe drum a turnat primăria gudron. Una lume își lasă tenișii în el și efectul antiderapant ne permite să urcăm cu mașina până în chioșc.

Nu înțeleg de ce localnicii nu poartă crocși, ci o imitație din cizme de cauciuc vechi, decupate. Și veste tricotate kaki în loc de flisuri grena.

Una lume zice că n-are rost să stai la țară dacă nu ții o vacă cu lapte. Eu o să încerc cu o măgăriță pitică, am citit că laptele face bine la arsurile solare.

Mi-e dor de ultima brumă, care lasă urme fine de flori în cocotier. Sfârșit de mai. Cam moale.


* Comentariu la Spovedanie. Pentru că cititorii noștri sunt mai deștepți ca ai lor. :)

Miozot




4me

stats

:-D