Like?:)

luni, 18 septembrie 2017

În lizieră





Culori de septembrie






Mirări

* Există şi femei gropar; cea pe care-am văzut-o avea cam 30 de ani, trup fain, tonus impecabil, bronzată, cu plete şi şapcă, îmbrăcată într-un maieu din care se vedeau braţele perfecte.
* Unii oameni le pun copiilor lor prenume diminutiv; e drăguţ să-l cheme pe bebe Mugurel, dar cum sună de-a dreptul pur şi simplu moş Mugurel.
* Multe persoane scot toţi banii de pe card şi plătesc cash facturi, cumpărături la supermarket.
* Există bărbaţi cu plete şi chelie mascată c-o şapcă sau o bandană; folkeri la 60 +.
* Unii oameni locuiesc acasă la părinți la 30+ de ani.

De ce oare unele cupluri îşi vorbesc alintat?

vineri, 15 septembrie 2017

Pentru că nu mă pot abțíne



Cromatică

Pe gresia bej, lângă lada albă de cereale, stă liniștit și adulmecă prelung. În fața lui, farfuria cu crănțănele a pisicilor. Se ridică ușurel și ascultă.
E foarte mic, cu o coadă nefiresc de lungă, roșcat ca o veveriță, cu ochii mari și aproape negri; un șoricel de pădure adus, probabil, de Frida și uitat pe terasă.
Nu mă percepe ca pe un pericol, e atent doar să nu apară vreo pisică.
Pare foarte fragil, are urechi rotunjte acoperite cu o blană fină, pe piept are o pată bătând în portocaliu. Se scurge fără sunet prin spatele lăzii, apoi trece, precaut, prin faţa ei. 
Pe terasă lumina de după-amiază e blândă şi caldă, apa e rece în paharul brumat, cicadele-şi cântă bucuria şi şoricelul s-a aşezat, cuminte, lângă treaptă: gresia bej, tencuiala crem, el - roşcat ca o veveriţă, cu o pată portocalie pe piept şi ochi mari, aproape negri.

joi, 14 septembrie 2017

Cu bucurie, despre dervişi

Că ce-ar fi bucuria de n-am împărăşi-o?
Doamnelor şi domnilor, Dan Alexe!

Azi mă-nervează

Oamenii.
Cei care pipăie pâinea din magazine cu mâna.
Cei care nu pun pauză după semnele de punctuaţie.
Cei care intră cu umbrela deschisă în autobuz.
Cei care nu-şi dau jos rucsacul din spate, tot în autobuz.
Cei care ascultă muzică la maxim în maşină.
Cei care nu-s vinovaţi niciodată de nimic, mereu alţii-s de vină.
Cei care se opresc brusc imediat după ce au intrat într-un magazin.
Şi Florin Condurăţeanu.

Plecând la serviciu






miercuri, 13 septembrie 2017

Când vine seara



Pe scurt, despre ultima vreme

* Am fost la un chef cu vecini vineri noaptea, la pensiune; a fost foarte mişto, am cunoscut oameni faini, am râs la greu, am cântat şi-am adormit la răsăritul soarelui. Sâmbătă a fost zi de pijamale.
* Strângem constant şi aranjăm prin curte, casa începe să arate a toamnă, în grădină încă avem roşii şi ardei (prin sat deja grădinile sunt aproape goale), vişinii încep să se scuture, strugurii - să se cololoreze şi să parfumeze zona.
* Am făcut oareşce calcule, voi da multe plante (din cele care s-au întins), deja am schiţa cu ce voi planta pe morminte, anul viitor vom pune mult mai puţine chestii prin grădină, categoric; iar experimente vor fi urme fine spre deloc. 
* Maşa e mai mult musafir acasă, nu-i tace gura o clipă şi e foarte ofuscată dacă avem tupeul să plecăm la serviciu sau să băgăm aspiratorul prin zonele din casă unde vrea ea să se relaxeze. Când am fost la pensiune, am văzut-o venind degajată; am strigat-o, s-a oprit, m-a văzut şi-a tulit-o înapoi, nu cumva să o iau de-acolo.
* A început şcoala şi traficul s-a aglomerat rău (şi pentru faptul că autobuzele Piteştiului nu mai depăşesc graniţele oraşului), seara trec lilieci în ture pe lângă bucătăria de vară, în sat cântă zi de zi drujbe, aerul e parcă mai plin şi mai umed. 
* Câinii încep să se îngraşe, pisicile dorm în casă, aleea spre casă e plină de frunze căzute, pădurea se punctează în galben, încep să treacă gâște-n V, ziua s-a scurtat vizibil.
Vine toamna.

Trandafiri






4me

stats

:-D