Like?:)

joi, 21 iunie 2018

Verde de sezon

Luxuriant, copleșitor, cum numai în iunie poate fi.



Efectele salciei din curte asupra bunăstării omului


Că (aproape) orice orășean mutat la sat vrea o salcie în curte, nu? Punem salcie, trec anii și, făcând comparație cu merii și cireșul, ajungem să ne întrebăm: ce facem noi cu astă dihanie care nu produce decât frunze multe ce trebuie măturate?
Eh, e bună și-o salcie la casa omului, fixează solul, filtrează apa freatică, dă o umbră tocmai bună pentru locul de relaxare din curte, vara. Din curte, nu din grădină, că e avidă după apă și suge tot, și nici de lângă casă – că-și întinde rădăcinile după umezeală (bine, e posibil să ne scape de apa din beci, dar e riscant).
Bun, și cum ne folosim de ea?
Ca plantă medicinală. Literatura de specialitate spune că salcia e utilă la tratarea multor chestii (migrene și reumatism, răni și ulcerații, gută și dureri de gât, acnee și inflamații cronice), că are efecte analgezice, tonice, hemostatice, sedative etc. (Salcia conține, printre altele, salicilină, acid salicilic – remember aspirina, acid acetilsalicilic -, auxin și acid indolebutiric, dar nu facem chimie, nu?)
Ce recoltăm? Coaja tânără și mâțișorii. Când? Primăvara devreme, până la începutul verii. Ce facem cu ele? Curățăm crengile de frunze, le tăiem (pe crengi, că frunzele le aruncăm) în bucăți de 5 cm, le uscăm și apoi le păstrăm ca pe orice altă plantă medicinală.
Eu folosesc coaja de salcie pentru febră și nevralgii: decoct de 20 de minute din două linguri de scoarță fiartă în 250 ml de apă (se iau câte 2-3 linguri de 4-6 ori pe zi).
Ajutor la grădinărit. Mai utilizez salcia pentru înrădăcinarea butașilor: culeg crenguțe tinere de salcie (gălbui, nu maro), le curăț de frunze (pe care le arunc), le tai la 1-5 cm, le pun într-un vas care să aibă capac și le acopăr cu apă clocotită (apa să depășească cu vreo 20% nivelul salciei), acopăr vasul și-l las 24-48 de ore. Apoi strecor apa (storc bine și crenguțele) și pun butașii în ea o zi, înainte de plantare (îi despic delicat în partea de jos înainte; n-am încercat cu frunze, nu știu dacă merge). După plantarea butașilor, se pot uda cu apa de înrădăcinare. Apa de salcie se poate păstra în sticlă închisă, în frigider, și două luni.
Materie primă pentru DIY. Lemnul de salcie e ușor, elastic și de esență foarte moale, așa că din el se pot ciopli diverse (linguri, boluri, rame, tocătoare); din crengi se pot face împletituri – ronduri, coșuri, gărdulețe - în exterior; nu rezistă mult, dar înglobează manoperă nu prea multă, e din belșug, gratis, și ne oferă șansa să ne experimentăm pornirile artistice.
Conexe. Iepurii și găinile apreciază când sunt tratați cu o mână de crenguțe de salcie pline de frunze. Ceaiul de coajă de salcie dă o frumoasă culoare galbenă țesăturilor, în caz că vrem să le vopsim (dacă le vopsim accidental, nici că mai iese culoarea). Lemnul de salcie nu prea arde, mai mult fumegă și încurcă, dar crengile tocate pot deveni mulci eficient pe potecile din grădină (doar că se alunecă rău pe el când e ud), iar trunchiurile mai groase pot fi folosite ca praguri, borduri.

marți, 19 iunie 2018

Liniște de iunie cu ploaie



Succint pe 19

# E soare si cald, apoi plouă, de la o vreme cam zilnic; avem cicade și greieri, privighetori și lilieci, lăcuste și broscuțe, păduchi vegetali de toate culorile, musculițe, fungi.
# Se apropie solstițiul și, spre diferență acum niște ani, când gândeam uau, vară adevărată, acum mă gândesc că începe să scadă ziua și e timpul să luăm prima tură de lemne.
# Verdele atotcuprinzător a îmbrăcat copacii dinspre nord, așa că pensiunea abia se mai vede; am făcut compot de vișine, sper să ne lase vremea să mai culegem, că am în plan și sirop și dulceață.
# Bună invenție ochelarii de soare clip on, dacă mă ducea capul să-i iau și flip up... Iar m-am tuns crunt și arăt ca o capră cu breton; știu că așa fac când amân tunsul și apucă să mă enerveze, dar nu mă învăț minte. Crește.
# Am dat unfollow unor oameni, câțiva cu care chiar mă înțeleg bine în viața reală, pe care-i cunosc din mileniul trecut. E dreptul lor să-și scrie pe pereți ce vor, e dreptul meu să nu mă enervez.
# Am văzut ieșind șapte șobolani simultan de sub capota mașinii; acum se iau măsuri cică drastice: spray cu amoniac sub capotă, cuști mecanice și stații de intoxicare cu momeli cu ipsos.
# După ce orașul a mirosit a ceai de guturai și a trecut prin aromele sfârșitului de an școlar – crini, flori veștede -, acum au apărut licuricii; îs obosită, cu randament diminuat considerabil și toate la un loc îmi spun că se apropie concediul. AMR 10.

luni, 18 iunie 2018

Amândoi

Că se bat, că dorm împreună, că-și aduc de mâncare - mereu au ceva de împărțit. Frați. Igor și Frida.










Cum să nu-l iubești? Cum?






Am pământul meu și știu cum e. Cum testăm singuri compoziția solului?*

În linii mari, solul e alcătuit din lut, nisip și să-i zicem nămol și, în funcție de ponderea lor în compoziție, determină solul să fie lutos sau nu. De ce avem nevoie să știm ce fel de sol avem? În primul rând, ca să programăm ce putem cultiva fără bătăi de cap majore, apoi să știm ce trebuie să facem ca să-l îmbunătățim.
Și cum aflăm, acasă, ce fel de sol avem?
Luăm un borcan de sticlă, de 800, punem în el cam 1/2 pământ, apoi punem apă (fără clor) până ajunge la dunga de sus. Punem capacul, agităm borcanul energic, până se amestecă total apa și pământul, apoi îl uităm nemișcat pe un pervaz vreo două-trei zile, adică până când se separă trei straturi diferite la structură și culoare. Luăm o riglă, măsurăm cele trei straturi – jos se va sedimenta nisipiul, la mijloc va fi noroiul, sus, lutul - și aflăm ponderea fiecărui element în solul nostru. Dacă lutul e 51 la sută, clar n-avem teren nisipos și nu ne apucăm să cultivăm cartofi fără o ameliorare responsabilă anterioară.
Bun. Am aflat. Dar chimic cum o fi solul nostru? PH acid, alcalin? (Nivelul normal e sensibil 7, sub – e acid, peste - bazic.) Facem probă la botul calului.Luăm două borcane de 800, în fiecare punem câte o mostră de pământ, peste ele adăugăm apă distilată (cam aceeași cantitate cât pământ am pus), punem capacele, agităm cu elan până se dizolvă mostrele de sol. Într-un borcan adăugăm o linguriță de oțet, în celălalt – una de praf de copt. Dacă în borcanul cu oțet apar bule de aer și ceva sunete, pământul e alcalin; dacă scoate sunete cel cu praf de copt, solul e acid.
Nu suntem mulțumiți de densitatea pământului nostru? Îl ameliorăm  Nisip și rumeguș, cenușă și pământ fertil. Vrem plante acidofile (de genul: conifer, afini, azalee)? Punem un  pahar de oțet la o găleată de apă și udăm plantele respective. Vrem plante care se simt bine într-un pământ ușor alcalin? O ceașcă de bicarbonat la o găleată de 10 l de apă. (Nu știu plante cu genul ăsta de preferințe, majoritatea se simt bine într-un sol ușor acid.)
Despre ce cultivăm și cum în solul lutos.

* Ca să nu mai scriu de o mie de ori pentru o mie de persoane

:-D