Like?:)

joi, 29 martie 2018

Dimineață cu Jinx


Cu o melodie lină, cu sunetele pădurii, la ora 6 sună telefonul; îl opresc și mai aștept un pic. Jinx, din poziția colac, își întinde labele, le ține o vreme așa, apoi se ridică sacadat-agale de lângă perna mea și începe ritualul de dimineață. Întâi își întinde labele anterioare, scoate ghearele, le retrage, se împinge un pic în față, apoi revine. Își ridică bazinul cât poate de mult, apoi se întinde responsabil, cu parcă o ușoară ezitare dreapta stânga. Nu, nu e accidentală ezitarea, e parte din operațiunea încălzit. Coboară ușor din pat, se mai întinde o tură, își încearcă ghearele pe carpetă, revine în poziția de pisică egipteană.
Miu!
Nu-i răspund, doar îl privesc printre gene.
Urcă lângă mine și începe să toarcă. Nu reacționez, așa că începe să mă căpuie – cap în bărbie pe partea stângă, cap șters de partea dreaptă a bărbiei.
Nu reacționez.
Începe masatul ușor al carotidei: o lăbuță, apoi cealaltă, alternează.
Miu!
-         Da, băiat, gata, mă trezesc.
Cobor din pat (fără să mă întind, fără să mă încălzesc, că mă așteaptă biatul). Până îmi pun halatul, deja se freacă de picioarele mele, apoi așteaptă să deschid ușile. Dormitor, hol; nu e de-ajuns, vrea în bibliotecă. Deschid ușa la bibliotecă, apoi la locul de masă. Vrea în bucătărie; miroase cutiile cu crănțănele, nu, nu-s ce-și dorește el, ridică privirea și se uită la mine într-un anume fel. Cere plic - îmi arată cu privirea de unde vrea papa bun (alteori vrea ceva din frigider sau bețe de recompensă).
-         Ai răbdare, băiat.
Îi pun plicul în castron, timp în care el mă toarce, cobor castronul. Mănâncă așezat, fără grabă, uneori jumătate, alteori tot, cu bonus linsul castronului (după pateu de ficat sau ton în suc propriu, de uz uman, nu și după mâncarea de pisici). Termină masa, cere pe terasă; întâi admiră peisajul, apoi pleacă în oareșce preumblări.
După 5 minute se întoarce, urcă lângă mine, pe lada de cereale, se spală metodic, prelung. Când termină, oftează, se întinde pe țesătura din lână și-și pune capul, torcând, pe mâna mea.
E timpul să mă pregătesc să plec la serviciu.

Jucărele

De la Pepco.





miercuri, 28 martie 2018

Detalii aducătoare de zâmbet





Succint


  • Ca în fiecare primăvară, a intrat apă în beci (de unde o scoatem cu pompa de apă murdară) și au apărut infiltrații în puț, motiv pentru care apa virează în galben. Am cumpărat apă plată pentru băut, nu-mi place deloc, n-are gust, n-are savoare, e doar udă, așa că am senzația că beau apă pentru fierul de călcat.
  • Câinii încep să năpârlească, pisicile au fost mai harnice, ele acum continuă operațiunea, s-a deschis sezonul la căpușe și, ca de obicei, Igor a venit cu ofertele promoționale.
  • Iasomia de iarnă rezistă eroic după trei ture de ger și zăpadă peste florile ei și se încăpățânează să evolueze-n galben, zăpada se topește și de sub ea apar lalele, narcise, zambile viguroase și neintimidate de tura asta hibernală.
  • Bună invenție ușița de pisici, mă întreb de ce nu m-am gândit mai devreme să luăm una, mâțele intră și ies fix când vor, nu-mi mai fac griji când afară e frig și noi întârziem cu ajunsul acasă, nu mai strig noaptea ca apucata vreo mâță năroadă care umblă teleleu.
  • Găinile ouă responsabil, avem deja supraproducție, Frida a învățat să ridice cu dinții capacele de pe cratițe, Zăvod împinge cu botul ivărul de la poarta din față și nu mai putem intra în curte decât sărind gardul.
  • Vremea se încălzește ușor, ziua crește, gărgărițele care au iernat în casă zboară haotic în extindere, păsărele gureșe vin la castroanele câinilor, țapi tineri se aleargă în livezi a întrecere, iepurii s-au zăpăciripit de tot și admiră peisajul de pe drum.
Dap, vine primăvara.

luni, 26 martie 2018

Câini în martie





Zăpadă, soare, vânt – primăvara astronomică 2018


Vă amintiți că tot spuneam eu că mai vreau o tură de iarnă? Ai grijă ce-ți dorești... A nins de luni noapte până vineri pe seară, peisajul părea a fi tot în alb-negru, cușme de nea pe case, fumuri ieșind pe coșuri, liniște deplină, căprioare în livadă – un fel de cum e să trăiești într-o poveste.
N-a fost frig, minima abia a atins -5 gr, s-au strâns peste 30 cm de zăpadă, când și când răvășită de-un vânticel încăpățânat, am curățat zăpadă la poartă și-n drum, făcut zeci de metri de poteci și, implicit, febră musculară (că tot mi-era mie dor; hai afară la lopatăăă...). Drumul local a fost curățat zilnic, numai că joi și vineri mai pe după-amiază, așa, cât să nu poți pleca în timp util cu mașina – înzăpeziți/deși n-am vrut (sau da), n-au urcat, n-au coborât mașini, satul a fost cucerit de chiote fericite și de lătrături prietenose.
Și câinii noștri au fost în extaz, au ieșit liberi la plimbare și nu s-au întors până când blana nu le-a fost înghețată responsabil; au alergat, au mâncat zăpadă, s-au tăvălit, s-au jucat ca posedați. Și pisicile s-au distrat, au făcut tuneluri, au sărit după zăpada pe care o aruncam cu lopata și, cand s-au înfiorat de-ajuns, au intrat firesc pe ușiță și s-au parcat pe fotolii, în bibliotecă, la căldura sobei metalice.
Sâmbătă a dat un strop de soare, duminică – mai mult, pe zi temperaturile au fost ușor pozitive, iar potecile curățate s-au transformat în noroi mustind galeș; încă e zăpadă, destulă chiar, lacul e aproape plin, prevăd niște zile de curte-n nemișcare lacustră.
De-acum gata cu ninsorile și frigul, vă spun eu, iarna și-a făcut damblaua deja, nu ca-n anii trecuți; și da, chiar a fost iarnă, grație ăstui martie ciudat, năuc, cu zile calde și verde ascendent urmat de zăpadă și ger. Mi-a ajuns zăpada, declar solemn că vreau verde ascendent, primăvară-n păr și păsărele gălăgioase.
În altă ordine de idei, urăsc plenar ora de vară.

Zăpada noastră de martie








vineri, 23 martie 2018

Tablou de martie cu zăpadă albă și motan negru


-         Jinx, fă ceva, intră sau ieși!
În cadrul ușii din fața casei, motanul negru ezită; are capul în exteriorul ușii, corpul în casă. Ar ieși, dar e zăpadă, n-ar ieși, dar vrea să iasă. Dilemă neliniștitoare.
Îl cointeresez să iasă.
După vreo cinci minute, apare Jinx pe gard, coboară ușor pe blat și de-acolo se uită la mine.
-         Ce-ți trebuie?
Se scutură bine – e înfoiat tot, cu coada vâlvoi –, se uită la mine, la zăpada de pe alee, iar la mine și tot așa.
Zâmbesc.
-         N-am adus eu iarna, băiat.
Intră în casă, urcă pe un scaun în locul de masă, se curăță responsabil, apoi sare pe marginea geamului. 
Pe fundalul alb al zăpezii proaspăt depuse, un motan negru pisică egipteană, negru pe alb pentru liniștea casei în martie.

Hm, cred că te urăsc


luni, 19 martie 2018

Telegrafice


  • Succesiv: ploaie, ploaie înghețată, vânt, lapoviță, ninsoare, geamuri jivrate, ivăre blocate, pisici cu blana plină de chiciură, găini ciufulite, câini coafați cu plete-spin; mânuși, glugă, trekkeri, nas băgat în geacă.
  • Șase pruni negri, o magnolie, sedumuri, un goji, două glicine, un tayberry, doi trandafiri (unul dintre ei mutat), bulbi de ghiocei – activitate de week-end, plantări de primăvară înaintea episodului de iarnă prognozat.
  • Listă cu ce plantăm și când (nu și unde), pus semințe de roșii pentru răsaduri (nu toate, c-am rămas fără pământ), sortat semințe – astea sunt pentru acum, celelalte - pentru anul viitor.
  • Copil acasă, prima dată-n an pornit bolierul electric (aroganță de-a dreptul), încă nu am strâns textilele de protecție de la uși și ferestre și până la 1 aprilie nu desfac trandafirii.
  • Azi sunt îmbărcată în fustă (după vreo șase luni), cu palton. Nu, nu-i semn că trebuie să sar (iar) gardul. Sau cel puțin așa sper.
  • Martie 2018, 19 – primăvară năucă.

vineri, 16 martie 2018

Miez de martie



E incredibil cum, în zece zile, se poate schimba vremea; de la -15 la +15 grade, de la maro-gri mohorât la verde evoluând vertical. S-a schimbat aerul, miroase deja a primăvară, păsărele gureșe mobilează toți pomii, gâze năuce vin la becuri, pisicile din sat sunt în nunți zgomotase, ușile casei au început să stea mai mult deschise ziua.
În grădină verdele a început să se înalțe, în special cel de ceapă și de usturoi,  plus roinița harnică, tradescantiile au apărut roșiatice, au ieșit și brândușele, sedumurile s-au învigorat, narcisele ciufulite au bobocii formați, iar două primule au floricele timide.
Ziua s-a mărit și-mi place, domnul meu a dat drumul la apa de la bucătăria de vară și avem confort sporit, uneltele au revenit în spatele casei, urmează să scoatem băncuțe, hamace, scaune pliante.
Am dat startul lucrărilor de primăvară: greblat, strâns vegetale uscate, ars – în etape de câteva ore, că atât ne permitem zilnic -, am plantat doi pomi, zmeură și flori, a apucat domnul meu să dea cu cuprice, cu ulei încă nu, am demarat un suport de palisare pentru zmeură, fac planuri și mă pregătesc să pun răsadurile de roșii.
Că tot ne așteaptă o tură de frig hibernal...

Cam așa







4me

stats

:-D