Risipă

Nu suport risipa. De timp, de energie, de spațiu. De apă, de curent, de orice.

Nu aștept. Am hotărât că ne întâlnim la o oră, o respectăm.

Încerc să nu fac drumuri în gol; lista de cumpărături e în funcție de ordinea raioanelor la supermarket, duc reciclabile în magazie când tot am ceva de luat de-acolo, le pun apă câinilor când merg să le iau castroanele de hrană.

Dulapurile trebuie ergonomic umplute; structurat, logic, previzibil. În rafturi și sertare trebuie folosit fiecare centimetru. Biblioteca are rafturi făcute pe loc, pe tot spațiul disponibil. Congelez chestii în cutii dreptunghiulare ca să le pot așeza ulterior eficient, ca pe cărămizi.

Apa nu trebuie să curgă degeaba; o opresc până mă spăl pe dinți, până dau cu detergent pe farfurii. Faptul că îmi permit s-o plătesc sau ce contează, că e apa mea nu ține.

Risipă e și când fac ce trebuie în loc să fac ce-mi doresc. Și când îmi irosesc timpul și răbdarea cu oameni care nu știu să le aprecieze.

Urăsc risipa.