Sunt bine, mulțumesc, doar asocială în continuare. Voi posta tot imprevizibil până îmi trece.
miercuri, 26 august 2020
marți, 25 august 2020
luni, 24 august 2020
Despre ne-învățământul românesc
E profesoară de muzică la
o școală gimnazială bună din oraș; nu știe să facă acordul în
gen, număr sau persoană, scrie încet, cu dificultate și scrisul
îi e neexersat. Vocabularul ei mă face s-o suspectez că n-a citit
nimic în plus față de programa școlară obligatorie: cel activ e
minimal, foarte aproape de cel al unui copil preșcolar, cel pasiv –
dezastruos.
Urlă de la distanțe mari
să se facă auzită, urlă la copiii proprii, urlă la câini să
stea cuminți, de parcă asta i-ar face să înțeleagă mai bine;
mereu e altcineva de vină pentru ce i se întâmplă ei rău, nu
reușește să decripteze un mesaj fără întrebări ajutătoare, nu
corelează o idee cu aplicabilitatea ei practică.
Are
master în Educație muzicală contemporană și anul ăsta a dat
examenul de titularizare: proba scrisă: 4,95,
inspecția 1: 10, portofoliu: 10, nota la examen: 6,46.
Nu
știe să scrie și a terminat o facultate la zi.
Nu
știe să vorbească și are master.
E
brutală și va preda unor copii.
Și
ne mirăm de ce școala românească e din ce în ce mai proastă.
