marți, 9 februarie 2021

Raport de februarie

 # A crescut ziua și se simte considerabil; s-a încălzit vremea, cântă păsărele, gărgărițe ies la soare, albinuțe harnice vin și se îneacă în apa câinilor, muște vegetează pe fațada sudică, de parcă ar fi martie pe final.

# Am mobilat gardul dinspre vecini cu plante de 7-10 ani (Mme Isac Pereire, Jasminum nudiflorum, Forsythia, Philadelphus coronarius, toate cu rădăcini până în China), prilej cu care am făcut varză zonele de perene, așa că iar mi-am făcut de drag cu bălării de urât: trebuie să le pun la punct.

# Câinii sunt grași, vocali și sănătoși, încă îl caut cu privirea pe Hades; de când el s-a dus, Pepsi e vânător-șef la șobolani: sapă ca după petrol, prinde intruși și-i chinuiește sonor - e mult mai crudă ca Hades.

# Pisicile sunt dolofane, când e cald parcă-s zăpăciripite: aleargă dezarticulat, întorc covoare pe dos, cum deschizi o ușă, cum intră și ies simultan două pisici. Igor are 6,5 kg și e incredibil de frumos, Jinx doarme non-stop, Mașa și Frida se iubesc sincer și dezinteresat de la o vreme și se scuipă sau se bat de câte ori se văd.

# De la o vreme avem musafir nou: un motan portocaliu din sat; nu e prea temător, e vorbăreț, îmi răspunde când îl întreb ce face, asta după ce se îndepărtează la o distanță sigură. Igor îl urăște, ies bătălii crunte, de-a trebuit o dată să-i despart cu apă, ca pe câini.

# Faină jucărie binoclul de vânătoare: văd păsărele pe care apoi trebuie să le identific, cu greu, că mă pricep până-n pod. Până acum am constatat că avem în areal și nu știam: pănțăruș, cioară grivă, aușel și-un ghemotoc gri dolofan pe care nu reușesc să aflu cum îl cheamă.

# De vreo lună, boilerul pe lemne mă urăște: cum mă apropii de el, cum mă atacă și mă arde; în același loc. Domnul meu a descoperit binefacerile cozii împletite și e tare drăguț, eu trebuie (iar!) să mă tund și n-am chef; nici codițe n-am chef să-mi fac.

# Vin căprioare să mănânce mere în fața bucătăriei, vulpi dolofane prind iepuri în livada de-alături, casa e plină de buburuze și de crisope, apar de nicăieri păienjeni și se parchează în cadă, ploșnițe puturoase cad din pomi. Eu încă mai vreau zăpadă.

2 comentarii:

  1. Mă liniștește de fiecare dată când te citesc. Sunteți dovada că mai există viață normală.
    Pun un link cu păsărele. Înclusiv cu ciripitul lor (când treci cu mouse-ul peste ele). Poate nu îl știi. https://coneixelriu.museudelter.cat/ocells.php
    Spor în toate.

    RăspundețiȘtergere
  2. @vax albina - multumesc de link, voi urmari pasarile si dupa cantec.

    RăspundețiȘtergere