# A crescut ziua și se simte considerabil; s-a încălzit vremea, cântă păsărele, gărgărițe ies la soare, albinuțe harnice vin și se îneacă în apa câinilor, muște vegetează pe fațada sudică, de parcă ar fi martie pe final.
# Am mobilat gardul dinspre vecini cu plante de 7-10 ani (Mme Isac Pereire,
Jasminum nudiflorum, Forsythia, Philadelphus coronarius, toate cu rădăcini până
în China), prilej cu care am făcut varză zonele de perene, așa că iar mi-am
făcut de drag cu bălării de urât: trebuie să le pun la punct.
# Câinii sunt grași, vocali și sănătoși, încă îl caut cu privirea pe Hades;
de când el s-a dus, Pepsi e vânător-șef la șobolani: sapă ca după petrol, prinde
intruși și-i chinuiește sonor - e mult mai crudă ca Hades.
# Pisicile sunt dolofane, când e cald parcă-s zăpăciripite: aleargă
dezarticulat, întorc covoare pe dos, cum deschizi o ușă, cum intră și ies
simultan două pisici. Igor are 6,5 kg și e incredibil de frumos, Jinx doarme
non-stop, Mașa și Frida se iubesc sincer și dezinteresat de la o vreme și se
scuipă sau se bat de câte ori se văd.
# De la o vreme avem musafir nou: un motan portocaliu din sat; nu e prea
temător, e vorbăreț, îmi răspunde când îl întreb ce face, asta după ce se
îndepărtează la o distanță sigură. Igor îl urăște, ies bătălii crunte, de-a
trebuit o dată să-i despart cu apă, ca pe câini.
# Faină jucărie binoclul de vânătoare: văd păsărele pe care apoi trebuie să
le identific, cu greu, că mă pricep până-n pod. Până acum am constatat că avem
în areal și nu știam: pănțăruș, cioară grivă, aușel și-un ghemotoc gri dolofan pe care nu reușesc
să aflu cum îl cheamă.
# De vreo lună, boilerul pe lemne mă urăște: cum mă apropii de el, cum mă
atacă și mă arde; în același loc. Domnul meu a descoperit binefacerile cozii
împletite și e tare drăguț, eu trebuie (iar!) să mă tund și n-am chef; nici
codițe n-am chef să-mi fac.
# Vin căprioare să mănânce mere în fața bucătăriei, vulpi dolofane prind
iepuri în livada de-alături, casa e plină de buburuze și de crisope, apar de
nicăieri păienjeni și se parchează în cadă, ploșnițe puturoase cad din pomi. Eu
încă mai vreau zăpadă.
Mă liniștește de fiecare dată când te citesc. Sunteți dovada că mai există viață normală.
RăspundețiȘtergerePun un link cu păsărele. Înclusiv cu ciripitul lor (când treci cu mouse-ul peste ele). Poate nu îl știi. https://coneixelriu.museudelter.cat/ocells.php
Spor în toate.
@vax albina - multumesc de link, voi urmari pasarile si dupa cantec.
RăspundețiȘtergere