Schimb confort urban pe libertate rurală (21). Dare de seamă

• au înflorit lalelele exact de Simfonie, arţarul stă ziua afară şi noaptea în casă, că e crescut în seră şi-i ia ceva vreme să se adapteze, au apărut nişte plăntuţe puse de noi, am uitat însă ce am semănat acolo.
• merii mei cei numeroşi s-au dovedit a fi pruni şi-au înflorit ca nebunii, merii adevăraţi stau şi ei să înflorească, vişinii au înnebunit de tot, via are muguri roz, nucul s-a îmbrăcat cu nişte cevauri stranii, sălciile sunt minunate, câinii sunt primăvăratec-plictisiţi, motanii negri dorm în patul conjugal şi Figaro a fugit de-acasă de trei zile.
• au ajuns în curte nisipul şi bolovanii care au iernat pe terenul vecinilor, găinile buimace încep să-şi pună penaj de sărbători, cele negre veterane sunt hotărâte să clocească, prilej cu care niciuna (dintre toate) nu mai ouă, am atacat leuşteanul, în acest scop fiind pregătită o ciorbă.
• am semănat gazon, margarete şi încă nişte flori pe principiul „nu citi instrucţiunile că te enervezi”.

Lacul nostru cel baltă are broscuţe adevărate care au concert seară de seară. Când a apărut prima, îi spuneam Mirunei că orăcăie broasca ei de cauciuc, apoi că susţine un recital pe două sau trei voci. Acum e deja cor şi mult îmi place. Dimineaţa încep întâi cocoşii, apoi dau spectacol păsărelele, seara – broscuţele. Ziua nu ştiu ce se-ntâmplă, dar aflu eu în week-end.