Ce vor femeile?

Aseară, pe la 8, plec în trombă de la birou (prinsă cu sortat nişte fotografii, nu mi-am dat seama când a trecut timpul). De sus, pica ceva, pe faţă, pe păr. Îhâm, plouă.
Dau colţul spre bulevard şi văd în felinar valuri de zăpadă rotindu-se lin, fulgi frumoşi, mulţi. Ninge! A fost o bucurie ca la prima zăpadă din an când eram copil, din cea cu tăiat de respiraţie.
Dar eu parcă vreau să vină primăvara, că m-am săturat de lopata roşie de zăpadă, de maşina care nu urcă până în curte. Ei, se pare că nu, atâta vreme cât mă bucur; şi mă bucur, nu glumă.
Îl sun pe domnul meu să-i zic că ninge cu fulgi de gâscă. Îi spun râzând, amuzată de contradicţie, ce frumos e afară. El crede că-s high şi roagă pe cineva să se uite dacă ninge. La el nu ningea.
Ajungem târziu acasă, ninge incredibil, iar noi urcăm per pedes. În preajmă – o frumuseţe de basm, plus o vulpe care ne taie calea. Respir frumuseţea locului, a timpului. Chiar vreau să vină primăvara?!
Până la urmă, ce vor femeile?