Azi, ca şi ieri…

…nu-mi plac strălucirile şi nici stridenţa, urăsc cutiile de bijuterii sub formă de inimă sau de scoică, îmi repugnă fundiţele de orice fel, ambalajele de la buchetele de flori, hârtiile de ambalaj cu iloveyou, animăluţele din pluş cântătoare (cu accent grav pe îngeraşii ce spun „înger îngeraşul meu”).
… mă întreb de ce oare unii musafiri îmi aduc buchete de flori ambalate mândru când grădina mi-e plină de culoare? Nu mai vreau flori moarte, nu-mi trebuie buchete sofisticate puse în vazele din care tocmai am scos cu regret snopul de semne de carte sau o mână de pixuri.
…mergând prin centru, îmi pare că urmăresc o scenă de teatru absurd: lumea tristă şi aparent abrutizată, tricouri sh cu înscrisuri nemţeşti de reclamă termotransferată, graşi scunzi îmbrăcaţi în negru însoţiţi de muieri dizgraţios gestante şi ele negre, mâncând solidar şaorme uriaşe.