În răgazul de sărbători am avut noi ca îndeletniciri principale deconectarea, relaxarea, odihna, dar printre ele am mai intercalat ba un drum în Pitești - în ziua de Crăciun m-a șocat liniștea de pe străzi (era ca-n copilăria mea, când treceau trei mașini pe minut pe stradă) -, ba altul în Mioveni, cu șoping pentru revelion - unde prețurile sunt straniu de mici -, ba o plimbare prin preajmă, prin locuri necălcate până acum. Domnul meu s-a ocupat de chestii electrice, c-așa a avut el chef, adică a pus niște alte întrerupătoare pentru lumina din chioșc și reflectorul din curte (cu tras fire, copex, bombănit, scos copex, fixat etc.), plus montat o lampă de neon cu întrerupător aferent pentru iluminarea unei zone pe drumul spre bucătărie. Apoi a făcut o altă scară pentru beci - exact cum și-a dorit-o de când ne-am mutat, dar mereu avea altceva mai important de făcut -; scara e din brad verde și miroase într-un frumos fel, arată cam bine și încă îmi inventez drum în beci doar de dragul ei. Și-a mai montat domnul meu pe cele două scânduri reglabile ale bancului de lucru portabil niște corniere de aluminiu - el spune că sunt utile la îndoit diverse chestii, cum ar fi tabla -, a făcut ordine în atelier cu spirit de răspundere, de acum mie mi se pare că s-a dublat spațiul, și a mai executat diverse alte chestii, în funcție de chef și de inspirație. Eu am admirat căprioare și vulpi, am urmărit circuitul ereților în natură, am drăgălit câini, m-am jucat cu pisicile, am refuzat să răspund la telefoane - numai îndeletniciri practice.
Împreună ne-am plimbat pe coclaurile dinspre Câmpulung; am admirat liziera și măceșele contrastante, coroana de pini de pe vârful dealului, am admirat priveliștea dintr-o altă perspectivă (aparatul foto era evident acasă, la locul lui), am remarcat evoluția verticală a casei domnului fost consilier, apoi ne-am jucat cu cei trei câini ai acestuia și cu cei doi pui-șobolănei urâți cu spume dar simpatici foc ai tentativei de terrier pe care o au.
Am coborât urmărind marginea unei râpe - până în anii 50 pe-acolo era iazul satului, a fost asanat cu greu - unde erau zeci de pini mici și viguroși care m-au ispitit foarte, dar zău de-aș avea unde să-i plantez, că la capitolul conifere avem surplus; oricum un brad și-un molid vor trebui mutați și nu știu unde. Și iar am coborât, de astă dată printr-un lan de bălării de unde presupun că aduc motanii noștri acasă turiță - și eu, și domnul meu eram îmbrăcați în flisuri și-a fost de mare finețe să ne des-turițăm -, am admirat peisajul dintr-un alt unghi și tare ne-a bucurat.
Voiam să ne întoarcem acasă, era cam 2-3 pm, dar cam la 50 m înspre Câmpulung am văzut un acoperiș. Și ne-am hotărât să mergem pe unde nu mai călcasem până acum, dar despre asta data viitoare.
AI REVENIT IN FORTA CU ACELASI TALENT LITERAR DE CARE AI DAT DOVADA SI ANUL TRECUT. FELICITARI. DEJA M-AI CAPTAT SI VOI CONTINUA SA TE CITESC
RăspundețiȘtergereSTIAI CA AI "VÂNA" DE PROZATOR? O SPECIALISTA A METAFOREI, DETALIULUI,UMORULUI DE CALITATE
hi hi hi!!!! ASTA O FI DE RAU?
@mihai - esti tu un dragut, ma foarte maguleste atentia ta, dar stii care e impresia mea despre talentele din dotarea proprie.
RăspundețiȘtergereSi pe cand, data viitoare, continuarea? Cred ca ti-am mai scris ca povestioarele tale dau dependenta :D
RăspundețiȘtergere@Stefana - continuarea probabil maine, textul e scris dar mi s-a parut agasant sa pun o mie de postari intr-o singura zi.
RăspundețiȘtergereAre dreptate Mihai,ai "stofa"la scris.Pe tine si pe Diana va citesc in mod constant pentru ca imi place cum scrieti.Aveam in liceu o colega care facea niste teme la literatura grozave.Eram asa de geloasa pe ea, pentru ca mie niciodata nu-mi iesea ca ei.Pe cat eram de geloasa, pe atat
RăspundețiȘtergereo adoram.O. zi buna
@manuela - multumesc, esti tu o dulce si ma bucur ca ma citesti:)
RăspundețiȘtergere